Parfum cu iz de eucalipt
La nici 100 km vest de Sydney se întinde un vast teritoriu împădurit. Un paradis format din numeroase rezervaţii naturale, aşezate ca un scut protector în faţa imensităţii aride ce se întinde pe un întreg continent – Outback, neprietenosul dar spectaculosul pustiu australian.
O evadare din Sydney pentru o zi sau două nu e o idee rea, mai ales că în Blue Mountains se ajunge în doar două ore. Am luat trenul din gara centrală şi, după o călătorie reconfortantă, am coborât în micuţa şi cocheta Katoomba, sediul administrativ al Munţilor Albaştri, o localitate ce numără mai puţin de 10.000 de suflete, cunoscută îndeosebi datorită bogăţiilor naturale din imediata sa vecinătate. Denumirea îi vine de la Katta-toon-bah, care în dialectul aborigen înseamnă “Cascada strălucitoare”. Într-adevăr, există multe cascade în apropiere, majoritatea răspândite prin canioanele din Valea Jamison.
Blue Mountains nu sunt prea înalţi (vârful lor abia dacă atinge 1.215m), seamănă foarte mult cu Grand Canyon (cel puţin aşa ni s-a părut, dintr-un anumit punct), în schimb sunt în mare parte împăduriţi, adăpostind un mediu natural extrem de variat. The Greater Blue Mountains Area a fost inclusă în anul 2000 în Patrimoniul Mondial UNESCO. Când europenii au păşit pentru prima dată pe aceste meleaguri, i-au întâlnit pe Gundungurra, aborigenii ce locuiau aici de mii de ani, exemple grăitoare fiind pereţii şlefuiţi la Red Hands Cave din Glenbrook sau alte sculpturi din sudul statului New South Wales. În ultimii ani, ei au încercat să-şi recapete terenurile, ce includ porţiuni importante ale rezervaţiilor, printr-o amplă acţiune susţinută de un Consiliu Tribal al Aborigenilor. Oricare ar fi însă proprietarul, Blue Mountains sunt extrem de spectaculoşi. Numele li se trage de la pădurile de eucalipt, raiul ursuleţilor koala, ce domină autoritar zona. Uleiul volatil al eucaliptului se ridică în aer, formând uneori o pâclă albăstruie deasupra copacilor. Acest fenomen este interesant pentru turişti, dar de multe ori dăunător pentru localnici. În zilele foarte călduroase, pădurea se aprinde uşor, dând naştere la adevărate catastrofe devastatoare. Cu siguranţă vă amintiţi cum în urmă cu doar câţiva ani, întreg oraşul Sydney era asediat de interminabilele incendii.
-
- Katoomba, un mic orășel de provincie
-
- Blue Mountains
-
- Trolley Tours
-
- Gara din Katoomba
-
- Federal Pass
-
- Jamison Valley
Am dat o tură prin zona Katoomba, bucurându-ne de locurile pitoreşti din Jamison Valley. Înainte de plecarea spre Australia am scris pe Blue Mountains Australia, o agenţie de turism locală şi am avut plăcuta surpriză să primim în cutia poştală broşuri şi hărţi ale zonei. Documentaţi, am ales la faţa locului un tur cu un Trolley rustic de tip hop on-hop off ce oferea în schimbul a 30 de dolari australieni o rută completă, marcată pompos cu opriri în 36 de staţii. În plus, şoferul, ce arăta mai mult a cowboy texan, descria în timpul călătoriei obiectivele, sporovăind dezinvolt într-un dialect “australian english” mai puţin inteligibil şi presărat din când în când cu câte un “Mate” prelung, plin de afecţiune. De fapt, aveam să ne dăm seama curând, era un mod discret de a ne abate atenţia de la traseul extrem de scurt dintre opriri, fapt care ne-a determinat să abandonăm rapid mijlocul de transport motorizat şi să alegem mersul pe jos.
Atracţia principală din Katoomba se numeşte The Three Sisters, o formaţiune de stânci calcaroase ce pot fi admirate, ca dealtfel întreaga zonă a munţilor, dintr-un punct numit Echo Point. Locaţia îşi merită din plin numele, pentru că strigătele ni se vor întoarce ca un boomerang. O legendă aborigenă spune că cele trei surori din tribul Katoomba (Meehni 922m, Wimlah 918m şi Gunnedoo 906m) s-au îndrăgostit lulea de trei bărbaţi aparţinând tribului rival Nepean. Legile locale interziceau căsătoriile celor din triburi diferite, ceea ce nu a fost pe placul bărbaţilor amorezaţi. Tentativa lor de a le răpi pe cele trei surori a dus la izbucnirea unui conflict de proporţii, ce a degenerat într-o bătălie în toată regula. Pentru a le proteja pe fete, vraciul satului le-a transformat în stane de piatră dar ulterior a fost ucis în bătălie. Cum nimeni nu a mai ştiut să întoarcă vraja, ele au rămas până în zilele noastre în acelaşi loc. Prima soră, Meehni, e “accesibilă” la propriu, pentru că se poate ajunge la baza sa pe un sistem de scări şi podeţe. În schimb, celelalte două nu răspund solicitărilor, poate doar alpiniştilor, dar se pare că escaladarea e interzisă.
De la Meehni am pornit să explorăm pădurea, coborând pe scări şi intrând din ce în ce mai adând în inima ei. Mentholul eucaliptului se face imediat simţit iar căldura de la Echo Point este înlocuită de răcoarea dintre copaci. Păsări ciudate ne trec razant pe deasupra capului, cu o viteză incredibilă, abia dacă le zărim. Din păcate nu am avut ocazia să vedem vreun koala în libertate, probabil trăiesc în adâncul pădurii, în mijlocul rezervaţiei, departe de zgomotul civilizaţiei. Suntem pe Federal Pass dar, cum nu aveam hartă şi nu ştiam unde duce poteca, după o bună bucată de drum am decis întoarcerea pe acelaşi traseu.
Am fi ajuns în zona numită Scenic World Blue Mountains. Am atins totuşi acel punct, cu ajutorul autobuzului şi al prietenului şofer-cowboy. Este partea cea mai comercială a traseului şi totuşi cea mai spectaculoasă. Katoomba Falls se varsă nestingherită într-un canion şi poate fi admirată îndeaproape din Skywalk, o telecabină cu podeaua din sticlă ce survolează locul. Ne-a ţinut pe loc preţul piperat, de 16 australieni (dacă îmi amintesc bine) pentru o călătorie ce nu dura mai mult de 3 minute. După donaţia de la autobuz am preferat să ne abţinem. La capitolul distracţie şi adrenalină amintim de Scenic Railway, cea mai abruptă cale ferată din lume, parte al vechiului sistem minier folosit la sfârşitul secolului al 19-lea. Traseul coboară 415m pe o pantă cu o înclinaţie de 52 de grade …
-
- Turiști la Echo Point
-
- Skywalk
-
- Katoomba Falls
-
- Una dintre “surori”
-
- Blue Mountains
-
- Pasarela către prima soră
După o zi întreagă de explorări, ne-am încheiat ziua cu o plăcintă de afine într-una din cofetăriile din Leura, un mic sătuc de lângă Katoomba. Ne-am întors în Sydney cu satisfacţia unei zile perfecte petrecute în mijlocul naturii.
Australia îşi păstrează intact mediul şi este una din cele mai ecologice ţări ale planetei. Controlul vamal este extrem de riguros, tocmai pentru a preveni introducerea unor substanţe sau bacterii care ar putea afecta ecosistemul. Parcurile şi rezervaţiile naturale oferă condiţii ideale dezvoltării florei şi faunei, iar o plimbare prin ele este o adevărată binecuvântare. Blue Mountains este un astfel de paradis. Am fost acolo pentru o singură zi. Ne-am fi dorit cu siguranţă mai multe pentru a explora imensa întindere împădurită, dar Australia este o ţară în care nu ştii ce să vizitezi mai repede. Chiar şi aşa, a meritat din plin. Pentru că am savurat parfumul cu iz de eucalipt al Munţilor Albaştri.
Ah, ce regret acum ca nu mi-am luat un bilet ieftin din Japonia catre Sydney…
Prin 2000 eram pe aeroportul din Bangkok, așteptând legătura spre Singapore și mă uitam cu jind la un 747 care tocmai decola spre Sydney. Mi se părea atunci o destinație de neatins. După 5 ani am reușit să sparg bariera, ajungând în Australia.
Mirona, data viitoare. Viză să fie, în rest …
Inca astept dupa viza, mai am vreo 2 saptamani pana primesc raspunsul, daca totul decurge bine in septembrie aterizez in Sydney. Imi doresc atat de mult sa ajung acolo incat daca nu primesc viza nu stiu ce sa mai fac.
Sabin, ai primit viza …? Așteptarea e grea, dar satisfacția e incomparabilă 🙂
Distracție plăcută în Sydney!