Am aflat cum Feteasca Albă de Tohani este un vin aperitiv cu arome de flori de soc şi de inflorescenţe ale viţei de vie, că Sauvignon Blanc de Tohani se potriveşte cel mai bine cu salata de fructe, pentru a-şi păstra aciditatea subtilă şi nuanţele mai grele de lemn dulce, combinate cu cele de miere, iar cum Feteasca Albă şi Tămâioasa Românească se înţeleg de minune într-un cupaj – Cuvée Nicolae din 2011. Partea mai complicată a venit odată cu soiurile roşii, care au fost tare aprige. Am început în forţă cu un Pinot Noir de Tohani, zis şi mâna necuratului pe care, în ciuda denumirii, l-am declarat hotărât o minune a naturii, apoi am continuat cu o Fetească Neagră de la Crama Bazilescu, o combinaţie unică de arome de prune uscate şi scorţişoară. Să pomenim şi de un Shiraz de Buduresca, un vin picant cu arome de cuişoare, deja rar – ultimele sticle din anul vintage 2012 sunt pe ultima sută de metri în crame …. Vedeta după amiezii a venit la final. Tămâioasa Românească, denumită şi „vin capodoperă” – vorbim aici de Nomibo 2011 (cu producţii exclusiviste) – a închis apoteotic degustarea. Un vin dulce-licoros cu arome pregnante de flori de tei şi soc, ce se produce din strugurii culeşi de pe butuci abia în luna decembrie, motiv pentru care se mai numeşte şi vin îngheţat. Acest ultim soi vine la pachet cu o problemă, prin faptul că odată ce l-ai degustat, nu ai cum să îl mai uiţi, vinul fiind o unică şi incredibilă combinaţie de nunaţe.