Tabăra de biodiversitate – Frumușani
La doar 30-40 km sud-est de București poți întâlni, în ciuda urbanizării susținute, un ecosistem perfect. La prima vedere nimic nu pare să fie altfel decât mediul obișnuit … dar dacă “sapi” puțin cu privirea și îți activezi simțurile, vei descoperi o lume demnă de National Geographic.
Nu vorbim de Comana, nici de Delta din oraș. Practic în apropiere de Frumușani s-a format un mediu perfect pentru dezvoltarea biodiversității – o zonă de pădure, alături de lacuri și câmpie ce formează silvostepa. Ai zice că la nici 30 km de capitală e imposibil să întâlnești în ziua de azi mistreți sau cerbi lopătari aflați încă liberi, în sălbăticie. E drept că zona din jurul lacului este arie protejată iar accesul se face pe o proprietate privată dar tocmai aceste amănunte duc la faptul că nu este foarte populată. Din acest motiv, specii de păsări pe care le-am văzut doar în Delta Dunării (precum cormoranii, stârcii sau egretele) își fac veacul prin stufărișul bălților. Nici bursucii nu lipsesc și oricât ne-am dorit să dăm de fârtații noștri îmblăniți, nu am avut noroc … poate data viitoare.
Cert este că în doar două zile am avut parte de tot ce poate fi mai frumos în materie de cunoaștere a mediului natural. Poate că sună pompos tabără de biodiversitate însă atunci când ești alături de oameni deschiși, care îți pot arăta cât de frumoase sunt lucrurile simple, ajungi la concluzia că dacă știi să cauți, găsești biodiversitate și în grădina din spatele curții. O astfel de persoană este Doru, un prieten alături de care ne facem din când în când de cap, ba la un offroad, ba prin oraș, în momentele în care o luăm la propriu … pe ulei. Și cum (vorba lui) nimic bun nu ți se întâmplă dacă stai acasă, am decis să-l însoțim în această tabără, știindu-l un adevărat pasionat pentru natură și pentru lighioanele ce viețuiesc în ea.
-
- Brotăcel (Hyla arborea)
-
- Textură
-
- Tabăra de biodiversitate – Frumușani
-
- Mercedes Benz GLA classe
-
- Tabăra de biodiversitate – Frumușani
-
- Tabăra de biodiversitate – Frumușani
-
- Metamorfoză în plină acțiune – o cicadă iese din cocon
-
- Tabăra de biodiversitate – Frumușani
-
- Ziua începe în lanul de grâu
Ni s-a alăturat Auraș, un pasionat fotograf de natură. Am beneficiat de confortul unei mașini cu garda înaltă – un Mercedes Benz GLA cu motorizare silențioasă, de 2 litri pe benzină, oferit de Țiriac Auto. Cu echipa astfel formată am pornit în căutarea cotloanelor nevăzute și neștiute. Pentru prima dată am montat cortul direct pe ponton, la un metru deasupra apei, în timp ce Doru a preferat somnul în hamac iar Auraș în patul pliant, pentru că nimeni nu a dorit să petreacă noaptea în interiorul locuinței lacustre. Vă imaginați bineînțeles că am fost permanent acompaniați de cântecul păsărilor, recunoscute după tril de Doru … i-auzi un lăcar, asta a fost o gaiță, aia o privighetoare … și așa mai departe. Cei care îl cunosc personal știu despre ce vorbim.
După sesiunea foto din lanul de grâu, aprovizionarea cu alimente și instalarea taberei am trecut la statusul de exploratori. Cicade, brotăcei, fluturi și alte vietăți ale silvostepei au fost luate la analizat și fotografiat. În mod normal am fi trecut prin acele locuri ca gâsca prin apă dar între timp am aflat că sub orice piatră sau pe orică cracă poți găsi câte ceva interesant. Mai târziu aveam să punem în aplicare cele învățate, când am luat urma șerpilor. Pe cerbul lopătar l-am auzit doar în desișul pădurii. În schimb, am avut o sesiune foto prelungită cu Natrix natrix sau, mai pe înțelesul tuturor, șarpele de casă. Un exemplar de mici dimensiuni, capturat în desișul de la malul lacului a devenit fără voia lui fotomodel. La final, a fost redat naturii.
-
- Cicadă adult
-
- Șarpele de casă la sesiunea foto
-
- Locuința noastră lacustră pentru două zile …
-
- Party pe lac
-
- Direct cu cortul pe ponton, deasupra apei
-
- O omletă făcută în wok … la grătar
-
- Tabăra de biodiversitate – Frumușani
-
- În plină acțiune
-
- Doru Panaitescu, acest Steve Irwin al României
Natrix natrix e însă un biet mielușel pe lângă Șarpele rău (Dolichophis caspius). O lighioană care creează de obicei panică și repulsie dar care este foarte bună pe lângă casa omului prin simplul fapt că șarpele în general controlează numărul de rozătoare. Așadar, dacă nu ar exista ei ne-am umple de șobolani. Când gunoiul altora devine comoara herpetologilor poți găsi exemplare superbe în locuri absolut banale. Pe cea mai vivace și mai rapidă reptilă din România am găsit-o pe podișurile terasate din apropiere de Dunăre. Dacă șarpele de casă a fost cumințit în nici 5 minute, ei bine, sarpele rău a protestat vehement timp de mai bine de jumătate de oră, trecându-l pe Doru (acest Steve Irwin autohton) prin toate nivelurile superioare de adrenalină. N-am putea spune de unde atâta energie într-o piele solzoasă. Rezultatul a fost mai mult decât mulțumitor – câteva cadre de aproape cu … răutatea cea mică!
În încheiere, am spune că abia am dat de gustul biodiversității. Descoperirea naturii și înțelegerea ei va fi probabil următoarea noastră pasiune. Abandonăm treptat orașele în favoarea locurilor în care viața merge înainte fără prea multe modificări. Să vedem câte astfel de locuri vom descoperi … pentru că ele tind să se restrângă.
-
- Fields of gold
-
- Nu degeaba i se spune Șarpe rău
-
- Buhai de baltă (Botaurus stellaris)
-
- Snake alert!
-
- Dealurile terasate de la Prundul, jud.Giurgiu
-
- Șarpe de casă (Natrix natrix)
-
- Rădașcă (Lucanus cervus)
-
- Șarpele rău (Dolichophis caspius), cea mai rapidă reptilă din România
-
- Aproape de Dunăre, la Greaca
-
- Deși nu pare, a opus multă rezistență
Tabăra de diversitate de la Frumușani este a doua tabără din seria celor șase cuprinse în proiectul #biodiversitate, organizat de Wildescapes cu sprijinul Goodyear Romania și Țiriac Auto. Partener logistic: Paralela 45.
