Foto flash – wildlife safari în Delta Dunării

Pentru orice amator de biodiversitate, Delta Dunării reprezintă provocarea supremă. Pentru noi, ca fotografi în devenire, experiența apropierii de păsări prin intermediul lentilei aparatului foto a fost una de povestit nepoților.

 

În cea de-a doua tură cu barca Teodora ne-am dorit ceva mai mult decât bălăceală, plajă și pescuit. Sigur, nici anul trecut n-am lăsat aparatele foto acasă însă, atât eu cât și Matei am făcut upgrade la body-uri așa că pentru acest sezon ne-am propus să fim la înălțime și la capitolul obiective. În Delta Dunării este bine să te urci în barcă înarmat cu cel puțin o focală de minim 300 mm, iar dacă ai un factor de crop cu atât mai bine, în condițiile în care păsările reacționează rapid și te lasă cu lentila în soare. În plus, cele mai bune cadre ies în lumina de la apus sau în cea de la răsărit iar pentru asta ai nevoie de un obiectiv luminos, ideal dotat cu antitremurici. Condimentăm cu trezitul la 4-5 dimineața, eventual pânda prin tufișuri sau cu o barcă cu un motor care trage cât de cât … în fine, destul de multe condiții și acareturi pentru câteva cadre. Dar câteodată merită.

Să rezumăm. Am pus laolaltă trei obiective, toate compatibile full-frame (merg perfect și pe camere DX) – adevărate bestii, numai bune pentru fotografia wildlife în Deltă:

Ultimului obiectiv i-am atașat un Sigma TC-2001 – teleconvertor 2x, cu care am dublat distanța focală. De remarcat că TC-ul de la Sigma nu funcționează între două echipamente Nikon (body și obiectiv) dar face echipă foarte bună cu D7200 și Sigma 120 – 300. Calculând puțin și ținând cont de factorul crop al camerei de 1,5x, plus focala obiectivului și dublajul teleconvertorului, ajungem la uriașa distanță focală de 900 mm, ceea ce înseamnă o mărire a subiectului de 18 ori! Un astfel de echipament devine destul de greu așa că l-am susținut în barcă cu un monopied din aluminiu Manfrotto, cu toate că în momentele de captură foto cel mai bine e să renunți la băț și să-ți activezi la propriu mușchii.

Am avut norocul să primim o invitație la un wildlife safari de două ore (cam în mijlocul zilei, ce-i drept dar … mai strâmbăm din nas?!?), la bordul unei șalupe mici, din care am reușit să prindem ceva capturi frumoase. Evident că nu am ratat apusul și răsăritul pe lac, dând iama în coloniile de pelicani, iar pentru asta am învățat să manevrez barca cu motor. La primele raze ale dimineții, toată pelicănimea se strânge laolaltă pentru un festin pescăresc – este momentul în care te poți apropia în liniște până la 10-20 metri, distanță la care, cu Sigma 120 – 300 f/2.8 poți nimeri, vorba aia, “puța unui colibri”, darămite ditamai pelicanul. Și cum câteodată 900 poate fi prea aproape, beneficiezi de avantajul obiectivului cu focală variabilă. Trebuie spus că TC-ul se comportă și el excelent, cele două trepte de diafragmă pierdute fiind aproape insesizabile, cu distorsiuni și aberații cromatice minime. Autofocusul este rapid și foarte precis, trasul în rafală și rapiditatea derulării scenelor pun împreună umărul la ridicarea nivelului de adrenalină, iar toate astea te pot duce într-o stare de euforie maximă – grijă mare să nu cazi din barcă!

La polul opus am avut parte de o ședință foto prelungită cu un stârc de noapte juvenil, agățat pe o cracă, aproape de mal, pe un canal îngust din apropierea lacului Fortuna. Lumina soarelui la apus cădea perfect pe simpaticul păsăroi, scoțându-i în evidență penajul cenușiu. Mai mult, umbra din spatele său crea un background perfect. De obicei păsările își iau tălpășița înainte de a apuca să privești în vizor dar stârcul nostru nici nu ne-a băgat în seamă, spre marea noastră bucurie, astfel că am reușit să ne apropiem de el la câțiva metri și doar smârcurile ne-au împiedicat să dăm mână cu gheară, așa cum s-a întâmplat anul trecut cu Prietenul (alt juvenil iresponsabil care efectiv ne-a sărit în barcă).

Lasând la o parte obiectivul Sigma (o adevărată bijuterie, pusă la dispoziție de F64), trebuie să remarcăm și calitatea impresionantă a celorlalte două obiective de la Nikon, 70 – 200 f/2.8 și 80 – 400 f/4.5 – 5.6. Singurul dezavantaj al celor trei este însă … prețul. Dar ce mai contează când ești în barcă, în liniștea dimineții, așteptând răbdător un păsăroi care să-ți ofere cadrul perfect pentru fotografia vieții? Despre experiența de la bordul bărcii Teodora, într-un episod viitor 🙂

Related posts

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.