Plitvice, minunea naturală a Croaţiei
Părinţii noştri povestesc şi acum cu nostalgie de isteria generală provocată la mijlocul anilor ’60 de apariţia în cinematografe a noii producții “Winnetou – Comoara din Lacul de Argint”, cu legendarul Pierre Brice în rolul căpeteniei apaşe. Se minunau atunci nu de subiectul în sine, ci mai degrabă de cadrul natural în care se desfăşura acţiunea.
Puţini ştiau însă că filmările nu au fost realizate nicidecum în preeria nord americană, ci undeva în Europa, mult mai aproape de noi, în unul din parcurile naturale ale fostei Iugoslavii, mai exact în Parcul Naţional Plitvice din Croaţia. Fiind cel mai mare din cele 8 parcuri naţionale croate, Plitvička Jezera este un ansamblu de 16 lacuri legate prin cascade, ce se întind pe o distaţă de 8 km pe direcţia sud-nord, cu o diferenţă de altitudine de 133 metri. Aproape 300 km² de natură pură, munţi împăduriţi, peşteri şi ape limpezi precum cristalul.
De-a lungul timpului s-a aflat în mâinile habsburgilor, a otomanilor sau a regilor croaţi. La sfârşitul secolului al XIX-lea parcul captează din ce în ce mai mult atenţia şi devine o atracţie turistică majoră, când primul hotel este construit în 1896. În 1949, guvernul comunist iugoslav naţionalizează lacurile şi transformă locul în parc naţional. Ca o recunoaştere a frumuseţii sale remarcabile, în 1979 Parcul Naţional Plitvice este inclus în patrimoniul mondial UNESCO. Ulterior devine una din cele mai importante atracţii ale Iugoslaviei până în 1991 când, datorită războiului de independenţă croat, zona este bombardată şi suferă distrugeri majore, hotelurile sunt transformate în cazărmi iar localnicii sunt purificaţi etnic. Drama se încheie în 1995 când croaţii recuceresc zona iar parcul intră în reconstrucţie. Natura rezolvă în timp cicatricile războiului astfel încât locul redevine în scurt timp o oază naturală iar turiştii îl pun din nou pe lista de opţiuni.
Aşadar, dacă vă hotărâţi să vizitaţi Croaţia, indiferent dacă mergeţi la mare sau doar o traversaţi, nu uitaţi să daţi o raită măcar pentru o zi pe la Plitvice. Cu maşina se ajunge cel mai uşor altfel, dacă sunteţi globetrekker cu rucsac în spate va trebui să găsiţi ceva legături din oraşele mari. Noi am văzut un autobuz care circulă din Karlovac, care se află la aproximativ 70 km nord-est. Oferta de cazare este abundentă, sunt multe pensiuni aruncate pe dealurile din apropierea parcului la preţuri rezonabile. O parcare păzită vă aşteaptă la fiecare dintre cele două intrari. Accesul în parc costă 110 kune, iar parcarea 7 kune/oră (1 euro = aprox. 7 kune).
-
- Parcul Naţional Plitvice
-
- Parcul Naţional Plitvice
-
- Parcul Naţional Plitvice
-
- Parcul Naţional Plitvice
-
- Parcul Naţional Plitvice
-
- Parcul Naţional Plitvice
Pentru a nu fi presaţi de timp, recomandăm să vă rezervaţi o zi întreagă pentru că, în special în sezonul de vârf, hoarde de turişti invadează parcul, peste un milion pe an. Nu de alta, dar traseul dintre lacuri se face pe pontoane înguste din bârne şi dacă nu sunteţi atenţi puteţi fi împinşi în apă, deci e cazul să nu vă grăbiţi. Aparatul foto trebuie să fie accesoriul principal iar pe timp de ploaie, pelerina. În funcţie de posibilităţi şi timpul alocat, puteţi alege una din cele 10 variante de traseu, cu durate între 2-3 ore (cel mai scurt) şi 6-8 ore (cel mai lung). Indiferent de opţiune, veţi beneficia garantat de o zi minunată în sânul naturii. Pentru a o admira îndeaproape şi în acelaşi timp pentru protecţia florei şi faunei faţă de acţiunile distructive ale multor turişti, administratorii au construit pontoanele pomenite mai sus. Nu există garduri de protecţie sau zone îngrădite. Turiştii se pot bucura în voie de cadrul natural păstrat intact, se pot relaxa la umbra unui copac sau răcori la un izvor. Scăldatul, pescuitul şi abaterea de la traseu sunt strict interzise. Zona este populată de sălbăticiuni mari precum lupi, râşi sau urşi, deci ar fi indicat să nu riscaţi.
Mai departe, trecând de lacurile superioare, ajungeţi în curând la o salbă de cascade. Traseul trece prin imediata lor vecinătate, astfel că veţi fi binecuvântaţi din plin de stropii răcoritori. Aici se fac poze la greu, se creează o oarece îmbulzeală aşa că fiţi atenţi la marginea aleii-ponton, să nu vă treziţi intraţi la apă. Atenţie şi la indicatoare, pentru că traseele se intersectează. Pentru orice eventualitate e bine să vă procuraţi de la intrare o hartă a zonei.
Apa este ireal de clară, cu nuanţe verzui sau turcoaz, oferind un spectacol de imagine rar întâlnit. Covoare subacvatice de plante s-au dezvoltat în special în lacurile superioare, oferind un habitat de vis peştilor şi altor mici vieţuitoare. Găsiţi aici o mare varietate de plante, un amestec de floră alpină şi mediteraneană, până acum fiind categorisite mai mult de 1.200 de specii, structurate în peste 100 de familii, multe dintre ele aflate sub protecţia legilor croate. Amatorii de pescuit vor crăpa desigur de ciudă văzând peştii care se lăfăie nestingheriţi în apele lacurilor. Pofticioşi, sunt învăţaţi cu turiştii şi vin aproape de mal în poziţia de cerşetor milog, aşteptând câte ceva. Numai glas nu au, că ar striga … dacă vreţi să vă distraţi, puneţi de dimineaţă o pâine în traistă. Concurenţa la mâncare este acerbă aşa că veţi asista la cele mai rapide îmbucături, iar imaginea spectacolului este perfectă, datorită clarităţii apei ce creează impresia că peştii levitează. Câteodată aceştia trebuie să înfrunte şi concurenţa raţelor sălbatice cu care, vrând nevrând, trebuie să împartă lacul. Veţi fi impresionaţi de viteza şi dexteritatea cu care răţanele înoată cot la cot cu peştii şi îşi dispută captura.
-
- Parcul Naţional Plitvice
-
- Parcul Naţional Plitvice
-
- Parcul Naţional Plitvice
-
- Parcul Naţional Plitvice
-
- Parcul Naţional Plitvice
-
- Parcul Naţional Plitvice
Majoritatea traseelor au ca opţiune o plimbare cu vaporaşul pe cel mai mare dintre lacuri (peste 80 ha), pe numele său Kozjak. La finalul călătoriei vă aşteaptă un loc special amenajat pentru picnic cu restaurante, toalete şi magazine de souveniruri. Nu vă neliniştiţi, incursiunea nu s-a terminat, sunteţi abia la mijlocul traseului. Acesta şerpuieşte mai departe pe lângă lacurile inferioare, noi panorame deschizându-se înainte. Nu rataţi peşterile şi avenurile. În curând veţi ajunge la cea mai înaltă cascadă din Croaţia, Veliki Slap (Marea Cascadă), a cărei cădere de apă măsoară 78 de metri. Un adevărat recital al naturii. Urcaţi muntele din vecinătatea cascadei pentru o panoramă completă. O ultimă vedere de ansamblu a parcului poate fi admirată în drumul către ieşire, care urcă în zigzag pe o potecă pietruită. Drumul este presărat de mai multe puncte de belvedere. Imaginile sunt de-a dreptul spectaculoase. La final, un mini-maxi car (combinaţie de autobuz-tractor-titicar), condus de rangeri îmbrăcaţi ca cei din filmele americane, vă va lăsa în apropierea parcării.
E greu de descris în cuvinte frumuseţea acestor locuri. Veţi înţelege de ce i-a plăcut atât de mult lui Winnetou să-şi plimbe apaşii pe aici. Ne-am luat rămas bun de la parcul natural cu bucuria în suflet că am ajuns să vedem o minune a naturii, un loc care, deşi suprapopulat de turişti, a reuşit să fie păstrat absolut intact. Nu mai staţi pe gânduri, Plitvice nu este foarte departe. Săriţi în maşină şi opriţi-vă aici.
