Neamul Şoimăreştilor
În orice călătorie încercăm să ne apropiem cât de mult posibil de tradiţia locului vizitat. Un dans tribal cu bărbaţii Tharu, un templu în Kyoto, un Tajine marocan, o degustare în Yarra Valley, interacţiunea cu localnicii, toate acestea vin în completarea unei vacanţe reușite.
Cu câteva săptămâni în urmă hoinăream prin Qatar, o ţară extrem de bogată care îşi păstrează cu sfinţenie valorile musulmane. Localnicii încă poartă pe stradă Jalabia sau Abaya, portul tradiţional, în ciuda influenţelor modei occidentale care îşi face simţită tot mai mult prezenţa în ţările din Golful Persic. Dacă jeepurile iau locul cămilelor iar zgârie norii răsar în deşert ca ciupercile după ploaie, există în schimb lucruri care nu se vor schimba niciodată. Printre ele se numără o practică veche de secole, şoimăritul.
Istoria ne spune că primele vânători cu şoimi au avut loc în Mesopotamia acum mai bine de 2.000 de ani. Aceste păsări erau considerate simboluri sfinte în China antică şi în triburile mongole. În trecut, beduinii vânau o specie de dropie de deşert, Houbara Bustard. Vederea ageră şi agilitatea şoimilor i-au determinat pe vânători să-i folosească cu succes în această îndeletnicire. Se spune că este cea mai rapidă creatură de pe pământ. În momentul oportun, loveşte prada cu aproape 300km/h. La ceremoniile oficiale apărea alături de califi şi sultani, astfel că din cele mai vechi timpuri şoimul a fost asociat cu nobleţea şi bogăţia. Nu e de mirare că şoimăritul este menţionat în marile opere islamice şi chiar în cartea sfântă a Coranului.
În apropierea souk-ului Waqif am fost îndrumaţi către un magazin cu expoziţie şi accesorii. Înşiruiţi pe câteva rânduri, aparent blajinele păsări stăteau cuminţi în aşteptarea viitorilor stăpâni. Iniţial am crezut că magazinul funcţionează în circuit închis, mai ales că eram singuri printre localnicii îmbrăcaţi în jalabia. Potenţialii muşterii verificau exponatele cu aerul unor veritabili cunoscători. Am cerut permisiunea de a fotografia. În Qatar, şoimăritul este sport naţional. Arabii înstăriţi din ziua de azi călătoresc mii de kilometri pentru o partidă de vânătoare, adesea însoţiţi de o suită întreagă de servitori. Nu se mai vânează ca pe vremuri, din necesitate. La fel ca o bijuterie scumpă, şoimul a ajuns un accesoriu de preţ ce-i conferă posesorului o imagine şi o poziţie în societate.
Afacerile cu şoimi sunt înfloritoare, un exemplar experimentat ajungând să coste mii de euro. Pe lângă păsări există o mulţime de accesorii şi echipamente: mănuşi, un fel de caschete ce le acoperă ochii atunci când sunt ţinuţi în standby, momeli, cărţi şi multe altele. Cei mai tineri sunt neîndemânatici, căzând adeseori de pe suport şi încurcându-se în sfoara legată de picior. În preajma lor trebuie să fii calm, să nu faci mişcări bruşte ce ar putea să-i sperie. În Qatar se vânează îndeosebi cu Saker, o specie de şoimi înalţi, cu exemplare ce ating aproximativ 50cm şi cu o anvergură a aripilor de peste un metru.
Şoimii se bucură în întreaga lume de o atenţie deosebită, mai ales în perioada sezonului de vânătoare. Aici în Golf sunt aproape veneraţi. Există cluburi de şoimărit, se organizează parade şi expoziţii. Pe cursele Qatar Airways veţi avea ocazia de a face cunoştinţă cu minunatele păsări de pradă, dar numai la first class. Dacă nu veţi avea acest privilegiu, daţi o fugă până în Doha la unul din magazinele de lângă Souq Waqif, să admiraţi câteva exemplare. Merită.