Dacă prindeţi sezonul nu rataţi o corrida, este puternic înrădăcinată în spiritul spaniol în general şi cel andaluz în mod special. Veţi gusta atmosfera şi admira costumele multicolore purtate de toreros, adică matadorii, picadorii sau banderilleros, în ole!-urile spectatorilor. Dacă însă nu suportaţi mirosul şi vă apucă cu ameţeli la vederea sângelui, mai bine vă vedeţi de alte treburi, cum ar fi să vă căutaţi un spectacol de flamenco. Andaluzia este leagănul celebrului dans şi, deşi este destul de răspândit prin ţările latine, aici veţi gusta adevăratul show. Trupa este compusă în general din 3 oameni : guristul, care bagă afectat cu inflexiuni disperate ale vocii; apoi este un caballero con guitarra, mare meseriaş, care dă din el tot ce poate fi mai artistic. În fine, dar nu cea din urmă, dansatoarea, în general una gitana, îmbrăcată în rochii lungi cu volane, de regulă de un roşu aprins. În palme are castanietele, cu care impune ritmul. Guristul completează şi el cu un bătut sacadat din palme. La tot pasul întâlniţi promotori cu pliante care vă invită la spectacol, dar sunt destul de scumpe şi dacă sunteţi cu bugetul limitat, vă recomand să alegeţi un bar unde se cântă şi dansează. La sugestia unui prieten noi am nimerit la unul din centru, La Carboneria unde, pentru câţiva euroi daţi pe 2-3 cervezas (intrarea este liberă) ai parte de un spectacol de flamenco de calitate şi două ore de muzică live. Cheflii spanioli petrec până spre dimineaţă.