Arhitectura brăneană, între kitsch și autentic

Vechii constructori aveau o conştiinţă a sacrului în conceperea unei construcţii. Pentru ei, casa avea un sens, de unde şi vechea zicală: “omul sfinţeşte locul”.

 

În prezent, în România s-au pierdut metodele vechi de punere a materialelor în operă. În contrast – să privim în Muzeul Satului din Bran elemente din lemn, vechi de sute de ani, netratate chimic şi care rezistă perfect …

La invitația J’Info Tours am pornit în căutarea autenticului începând cu vizitarea muzeului de la poalele Castelului Bran, o mini capodoperă a satului brănean autentic. Case din lemn și piatră, pământ și var. Cu podele de dușumea, din lemn de brad sau stejar. Case frumoase în simplitatea lor albă ce contrastează plăcut cu verdele grădinilor și cu tâmplăria din lemn, cu geamuri mici (să țină iarna căldura), cu acoperișuri simple în 2 sau 4 ape.

Mergând pe principiul că toți (turiști ori proprietari de pensiuni sau de case) avem nevoie de mai multă educație în domeniul construcțiilor, am urmat cursul drumului principal al satului Șimon și am făcut un exercițiu de recunoaștere a kitsch-ului și a autenticului în stilul arhitectural al caselor și pensiunilor întâlnite. Mai târziu, în cadrul seminarului organizat la Hanul Oierului ne-am dat seama că tot ce înseamnă autentic vine din tradiție și tot ce înseamnă kitsch vine involuntar dintr-o lipsă de cultură și renegare a tradițiilor.

În regiunea Bran – Rucăr s-au păstrat construcţii excepţionale cu o structură simplă, la care frumuseţea admirată de noi provine din alăturarea unor materiale foarte diferite: piatra şi lemnul. Numai cu aceste două materiale s-au construit adevărate bijuterii de arhitectură. Duritatea pietrei şi căldura catifelată a fibrelor de lemn asociate în volume simple, funcţionale, dau echilibru şi frumuseţe condensată.

Atunci când facem referire la arhitectura strict românească a satului brănean este obligatoriu să ne raportăm la Transilvania și la Sud-Estul Europei, deoarece apariția stilului arhitectural specific zonei nu a fost limitată geografic. Același tip de case tradiționale le întâlnim și în Slovacia, Ucraina subcarpatică și Serbia, unde lemnul (ca și material principal de construcție) și ocupația locuitorilor (în principal creșterea animalelor) au influențat forma arhitecturii și nu celelalte considerente.

Ca și alcătuire urbanistică, planul de bază pentru zona Branului era cel al casei cu curte interioară închisă (ca un țarc în care animalele și tot avutul erau apărate), același tipar folosit de sași, stilul fiind împrumutat din zona austro-ungară. Un element legislativ important apărut în 1718 (venit din Banat) a schimbat stilul arhitectural al zonei. La acel moment a fost interzisă șindrila pentru acoperișuri, datorită incendiilor frecvente, lucru ce a condus către folosirea ceramicii. Încă se mai observă, mai ales în zona centrală case vechi cu acoperișuri din țigle de ceramică.

În epoca interbelică influențele elvețiene au desăvârșit stilul arhitectural al zonei Bran, cu construcții rafinate prin simplitatea lor, acestea având ca materiale în principal lemnul și piatra. Odată cu venirea comuniștilor la putere stilul tradițional s-a pierdut și, mai mult decât atât, acesta a fost chiar interzis, în încercarea de a se construi case cu curți deschise, unde totul trebuia să fie la vedere iar averile și animalele să poată fi mai bine monitorizate de către autorități.

În arhitectura veche găsim forme de inteligenţă remarcabilă integrată în construcţii. Kitsch-ul ca formă de manifestare a apărut ca o încercare de epatare şi nu neapărat ca un stil. Putem avea kitsch grefat pe stil modern, pe baroc sau pe clasic. Arhitectura veche nu prea a făcut apel la kitsch deoarece se construia mai puţin ca în epoca noastră dar mai inteligent, cu minim de mijloace, căutându-se maxim de eficienţă.

În acest sens casa ţărănească, fie din Rucăr sau Muntenia (unde sunt modele vechi excepţionale) fie din Curţişoara (Oltenia), fie din zona Ieud (Maramureş) au un numitor comun: modestie, ornamentaţii simple şi funcţionalitate excelentă, totul exprimat în forme simple. Vechii greci, care aveau un simţ critic foarte dezvoltat spuneau despre arhitecţi: „n-a reuşit să facă o casă frumoasă şi de aceea a făcut-o bogat împodobită”. Este cea mai evidentă dovadă a kitsch-ului, încă din antichitate. Dealtfel, profesorul Henry Mavrodin a studiat fenomenul kitsch în toate epocile istorice şi în lucrările lui analizează forme de pseudo-artă în diferite epoci.

Interesant și trist este faptul că în România marea majoritate nu se sinchiseşte de tendinţele moderne din arhitectură, de bioconstrucţii, de teorii actuale despre unde radio. Totuși, câteva tendințe timide apar pe domeniul ecologiei și al construcțiilor ecologice.

Că în România de astăzi se construieşte de cele mai multe ori fără logică şi estetică este ştiut şi recunoscut chiar şi de politicieni. Sub pretextul eliberării de orice forme de dictatură şi de multe ori cu comenzi de case cu scenografie ostentativă se exprimă de fapt refulări ale unor oameni născuţi în familii modeste, dar care investesc şi vor să se afirme cu câte o “casă a poporului” în curte. Aceştia nu tratează construcţiile decât ca pe o marfă, neştiind că marfa uneori poate fi mult mai valoroasă investind şi inteligenţă în ea.

După perioada comunistă au apărut materiale noi de construcție (ex.tablă pentru acoperiș, inox pentru balustrade) care au influențat într-un mod total nefericit arhitectura locului, cu atât mai mult cu cât piața a început să fie dirijată de preț. Am văzut în zona Bran-Şimon pensiuni care promovează stilul tradițional al locului și care au câte 3 etaje, cu balcoane de inox, cu cele mai diferite forme și culori, cu terase betonate și pavaje cu gresie de cea mai slabă calitate, cu garduri de fier înalte de peste 2 metri sau cu vulturi din ipsos postați la intrarea principală, într-un tărâm care se vrea „autentic montan”.

În zilele noastre se construiește cu BCA, care în sine nu reprezintă ceva rău, doar asocierea neinspirată a volumelor şi exprimarea lor fără simţ a proporţiilor dăunează. Tâmplăria PVC a devenit un produs de utilizare curentă. Aplicată la o casă situată la munte deranjează prin culorile nepotrivit alese. Iată astfel definit kitsch-ul.

Parte din construcţiile actuale considerate kitsch au forme greoaie, cu împrejmuiri masive excesiv de înalte, cu camere multe şi prost aerisite, cu scări de acces meschine. În cazul în care proprietarii apeleză la arhitecţi, aceștia fac desene care să placă clientului la prima vedere, client care oricum nu pricepe mare lucru din ele, pe şantier intervin unii şi alții și în final ajunge să construiască altceva. Fenomenul este întâlnit în toată ţara, nu doar în zona Branului. Foarte rar investitorii fac apel la arhitecţi cu experienţă, cărora să li se respecte proiectul, pentru a investi durabil. Iată de unde apare iar kitsch-ul.

Un exemplu grăitor al faptului că se poate construi autentic este pensiunea agroturistică de 4 margarete, Hanul Oierului, situată în satul Șimon. Familia de arhitecți Nicolae, după aproape 5 ani de studiu despre arhitectura rustică brăneană a ridicat această clădire, în armonie cu vechile tradiții, acordând atenţia cuvenită celor mai mici detalii. Pasiunea pentru istorie, nivelul de educație și respectul pentru tradiție s-au îmbinat fericit într-o compoziție total diferită de pensiunile obișnuite, ridicate la repezeală cu bugete reduse. În prezent această pensiune este parte a grupului J’Info Tours, care păstrează atomsfera inițial creată de pasionații arhitecți. Aici găsești o clădire rustică, cu toate facilitățile moderne integrate perfect în peisaj, o curte interioară cu picturi superbe care te îmbie la relaxare, un design bine gândit și continuu al întregului spațiu. Ceea ce aduce un plus de valoare locului sunt cele 7 izvoare de apă care pornesc din muntele aflat în spatele pensiunii, de unde turiștii pot degusta tipul de apă dorit (analizele de laborator făcute la institute specializate au identificat o puritate a apei apropiată de cea a mărcii Evian).

Incursiunea noastră s-a finalizat cu un foc de tabără, unde vinul fiert, muzicanții și motanul Oierică au fost vedetele. Iar gazdele noastre și-au demonstrat talentul gastronomic printr-o cină tradițională, acompaniată de dansatori ai ansamblului Zestrea Branului, care ne-au încântat cu superbele costume brănene (cusute manual acum multe zeci de ani, cu fir de aur) și cu atitudinea lor, tineri ce își respectă strămoșii, fiind mândri de originea lor, hotărăți să ducă mai departe tradiția.

Related posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.