#GreekExplorer – drumul către casă trece prin Salonic

Salonicul în trei ore. Moaște și sfinți. Mațe fripte în vitrină. Șuți la colț de stradă. O raită pe la Turnul Alb. La revedere, Grețili!

 

>Episodul anterior: #GreekExplorer – spre Skiathos, kapitan Kostas!

Suntem în ultima zi de #GreekExplorer iar impresiile noastre încep să se decanteze, la fel ca vinul cel bun – ce locuri ar fi de revăzut, în ce perioadă a anului e de venit, la ce hoteluri ne-am simțit mai bine, cum au fost ghizii locali, ce mâncăruri ne-au plăcut mai mult, care e spiritul grecilor …

După paranghelia din ziua trecută e timpul să o luăm încet spre casă. Din Katerini până în România sunt mai bine de 700 km dar drumul se anunță destul de ușor: cu cei doi șoferi experimentați, cu un autocar excelent și cu autostrăzile din Grecia nu prea avem motive de îngrijorare. Astăzi vom da o raită prin Salonic, al doilea oraș al țării ca mărime (după Atena) și un important port la marea Egee. În Grecia toate indicatoarele duc la Thessaloniki, cum mai este denumit în greacă, după Thessalonica, sora lui Alexandru cel Mare și soția regelui Cassandru al Macedoniei, cel care a fondat orașul în anul 315 î.Hr. Salonic poate fi vizitat și la o zi, dacă sunteți cazați prin apropiere (în prima incursiune l-am dat gata în trei ore) sau poate fi luat în considerare ca destinație pentru mai multe zile, pentru că șansele de plictiseală tind către zero. În vasta sa istorie a parcurs epoci diferite – pornind din Roma Antică, trecînd prin Imperiul Bizantin și cel Otoman, orașul ajunge în Grecia modernă pe cât de amalgamat pe atât de bine conservat, oferindu-și frumusețile nebănuite turiștilor din lumea întreagă.

Salonicul este situat pe Via Egnatia, faimosul drum comercial ce lega Roma de Bizanț, iar bulevardul principal se numește … cum altfel decât Egnatia și în prezent este visul oricărui pasionat de shopping, alături de altă arteră importantă, Tsimiski. Șoferul ne lasă fix în centrul orașului iar aglomerația și puhoiul de vehicule nu ne dă prea mult timp de gândire. Aproape că ne-am vărsat pe stradă și, până să ne dezmeticim, autocarul nostru s-a evaporat.

Prima senzație este că Salonicul freamătă. Simți agitația oamenilor. În același timp respiri istorie prin toate clădirile pe care le vezi. Se vând Kuluri, popularii covrigi de Salonic (în Turcia se numesc Simit), îi găsești la toate cașcarabetele. O lume pestriță roiește în jurul nostru. Ne amestecăm într-un vortex urban, într-o gălăgie asemănătoare celei de acasă, într-o totală antiteză cu calmul insular, alături de localnici, turiști, cerșetori și hoți de buzunare. Da, în Salonic am fost controlat – din fericire, au dat de covrigii Kuluri.

Suntem în fața celei mai mari biserici din Grecia, cu hramul sfântului protector al orașului, Biserica Sfântului Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir. A fost construită pe locul unde în anul 305 d.Hr romanii l-au decapitat pe cel ce ulterior avea să devină Sfântul Dimitrios, care este sărbătorit atât în religia ortodoxă cât și în cea catolică la 26 octombrie. Am vizitat locul exact unde s-a petrecut acum peste 1700 ani jertfa, chiar în subsolul bisericii, lângă o criptă plasată sub altarul principal. Am aflat că Salonicul este loc de pelerinaj datorită acestui sfânt ale cărui moaște sunt păstrate aici cu mare evlavie. Inițial l-am confundat cu Sfântul Dimitrie Basarabov, dar acela este protectorul Bucureștiului și se serbează pe 27 octombrie. Nume și zile de celebrare apropiate, istorii diferite.

Urmând drumul către mare, am trecut pe lângă biserica Sfintei Sofia, construită în secolul al XIII-lea, asemănătoare ca arhitectură cu mult mai cunoscuta moschee cu același nume din Istanbul. O copie în miniatură, foarte frumoasă dealtfel, Sf.Sofia este un monument reprezentativ pentru Salonic ce a funcționat ca și moschee pe vremea ocupației otomane.

Trecem prin Agora Romană apoi mergem la Arcul lui Galerius și la Rotonda – mausoleul construit în cinstea împăratului Galerius care a servit de-a lungul timpului ca biserică, iar în prezent este muzeu și găzduiește diverse expoziții.

Pornim spre faleza mării Egee, trecem prin Piața Aristotelis, loc în care arhitectura Art Nouveau își face simțită prezența, cu o notă de eleganță și disciplină, specifică epocii respective. Locul chiar are legătură cu Aristotel, filosoful grec s-a născut în apropiere. De aici începe faleza iar lateralele pieței sunt pline de restaurante, cofetării și cafenele, numai bune pentru filosofatul tematic.

Simbolul orașului Salonic, cel pe care îl vedem pe toate felicitările, atlasele și fotografiile de călătorie este Turnul Alb. Construit de otomani pentru apărarea portului, a devenit cunoscut ca o renumită închisoare. În 1826, la ordinul sultanului Mahmud al II-lea, aici a avut loc un masacru sângeros, ceea ce i-a adus nefericita denumire de “Turnul Însângerat”, aceasta fiind păstrată până la finele secolului al XIX-lea. Din turn se poate vedea întreaga panoramă a țărmului și parte din oraș. Pentru a șterge puțin din istoria sa zbuciumată, a fost vopsit la un moment dat în alb, cu intenția de a fi înnoit și spălat de toate ororile petrecute aici. Dacă aveți curaj și nu vă lăsați impresionați de eventuale energii negative, recomandăm să urcați în turn.

Orice oraș are câte o piață amenajată ce cuprinde toată atmosfera gastronomică și spiritul locuitorilor. La est de Aristotelis ochim Piața centrală sau Kapani, un mic labirint de străduțe pline de tarabe cu măsline, fructe, legume, brânzeturi și tot felul de alte produse tradiționale. La pescărie se strigă ofertele de mama focului, dar asta nu îi împiedică pe negustori să tragă ocheade turistelor iar printre reclamele la fructe de mare să ierarhizeze oarecum țările după frumusețile ce trec prin piață. Deh … și grecului îi place ce dă Dumnezeu!

La un colț de stradă, un grup de babe (bulgăroaice după vorbă, după port) înfulecă cu poftă gyros. Am experimentat de multe ori prânzul în mijlocul străzii iar gyros-ul din Ioannina, ieftin și gustos ne-a dat curaj. În Salonic îl găsim cu 1,8 euro bucata. O alternativă mai mult decât binevenită, mai ales pe final de vacanță, când prin portofel bate serios vântul. De kokoretsi sau alte delicatese locale nici vorbă.

Timpul a trecut rapid pentru noi, nu am mai ajuns nici de această dată la Muzeul de Arheologie dar recomandarea o vom reține pentru data viitoare. E trecut de prânz și trebuie să luăm în piept drumul către casă. Părăsim Salonicul și ne avântăm pe autostradă, tot spre nord. Aventura #GreekExplorer se apropie de final.

****************************************************

Epilog. Despre Grecia, de fiecare dată numai de bine. Nu există sistem perfect, nici grecii nu sunt un exemplu tocmai nimerit de locatari model ai bătrânei Europe. Au fost binecuvântați cu un relief minunat, sunt înconjurați de cele mai albastre și mai clare ape de pe pământ, au cel mai bun fistic și cele mai zemoase portocale. Au plantații de măslini prin care te-ai plimba zile întregi. Au oameni deschiși care, în ciuda problemelor de zi cu zi își primesc întotdeauna oaspeții așa cum se cuvine. Au sirtaki, siesta și baklava. Au o istorie de invidiat, zei nemuritori, ouzo și tsipouro din belșug. Locuri pline de viață sau oaze de liniște. Sate încremenite în timp. Parafrazând un vechi proverb, am spune că o viață n-ar fi suficientă pentru a le vedea pe toate … dar merită să încercăm. Ne vom întoarce cu siguranță pe aceste tărâmuri. Pentru că în Grecia niciodată nu poți da greș.

Acest articol a fost scris în infoturul #GreekExplorer: Corfu, Evia și Grecia Continentală” organizat de Turism Market în parteneriat cu agenția de turism Tramp Travel și cu sprijinul Nikonisti, Travel with a Smile, Lamonza și Art&Craft.

Related posts

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.