Foto flash – Gardul cu peşti din Çeşme
Mare e grădina lui Allah! Ce te faci când ai bani cu nemiluita, locuieşti la doi paşi de mare şi ţii morţiş să te faci cunoscut? Îţi tragi o casă fistichie şi o maşină ultimul răcnet la poartă? Nu, astea sunt deja fumate. Mai bine umblă la gard!
Este incredibil ce idei îţi vin când ai bani! Toamna trecută ne plimbam liniştiţi prin micul port de la Marea Egee, Çeşme pe numele lui, aflat la 80km vest de Izmir. Localitatea este faimoasă pentru marea bătălie navală ce a avut loc într-un mic golf, în anul 1770, între două mari imperii – rus şi otoman. Turcii au suferit la acea vreme una din cele mai mari înfrângeri, cu pierderi însemnate de vase de război şi vieţi omeneşti. Evenimentul istoric este bine reprezentat în muzeul de la parterul cetăţii, aflată chiar lângă port, dar nu despre asta dorim să povestim. La o babaroasă de pomină, într-o cârciumă de pe malul mării, aflăm de la oponentul turc, absolut întâmplător, de un alt turc excentric care are o casă măricică prin apropiere. Până aici, nimic neobişnuit – nu casa era punctul de interes, ci gardul omului. Curiozitatea nu ne-a dat pace, aşa că ne-am dus să-l vedem.
Mehmet Ali Gökçeoğlu este un turc milionar care s-a îmbogăţit din afaceri imobiliare. A construit o casă lângă mare, înconjurată de palmieri, cu vedere spre golful în care, cu sute de ani în urmă, străbunii săi şi-au luat-o în mod ruşinos. Azi, acelaşi golf este plin de iahturi scumpe. Nu a fost de ajuns. A hotărât că la mândreţea de proprietate trebuie un gard pe măsură. La noi e moda gardului-cazemată, prin care nu trece nici musca. Ei bine, turcul nostru a fost mai inovator: şi-a dorit ca prin gardul lui să treacă peştii, aşa că a plătit o căruţă de bani pentru a-şi duce la îndeplinire visul. Gardul-acvariu se întinde pe o lungime de 50m şi are două secţiuni. Se pare că prin el se plimbă nestingheriţi aproximativ 1.000 de peşti, caracatiţe, anghile şi alte lighioane marine. Într-o margine a amenajat pepiniera. Dar cum reuşeşte să-şi ţină peştii în bună stare? Pentru că nu construcţia propriu zisă a acvariului-gard a fost problema. Mehmet a angajat o echipă de scafandri pentru a monta o conductă, lungă de 400m,cu care pompează apă proaspătă direct din mare. Deşi această operaţiune l-a costat 21.000$, el spune că numai privirile vizitatorilor săi fac toţi banii. Vorba aia, bairam să fie efendi, că turcu’ plăteşte!
Bineînţeles, în cei 8 ani de când peştii săi se dau uţa prin gard s-au găsit o droaie de gură-cască care să dea năvală pentru a vedea pe viu minunea. Printre ei … şi noi. Trebuie spus că pe turc nu-l deranjează câtuşi de puţin faptul că zilnic se perindă prin faţa casei sale atâta lume, ba mai mult, a încercat să creeze condiţii, punând la dispoziţia privitorilor buturugi din lemn, aşezate la un metru de gard. Totuşi, pentru a fi sigur că niciun ofticos nu se atinge nepedepsit de opera sa, a instalat 17 camere video cu identificare facială şi probabil ceva senzori de mişcare, ca nu cumva să-ţi treacă prin cap să faci faza aia cu “hey fishie, fishie …!!!” În orice caz, gardul beneficiază de întreţinere permanentă, după cum am remarcat la faţa locului. Un argat tocmai curăţa cu sârg unul dintre acvarii, indiferent total la mişcările noastre de paparazzi, semn că omul era deja obişnuit cu aparatul foto.
Mai trebuie spus că la Çeşme omul bogat respiră acelaşi aer cu cel sărac pentru că, fix vis-à-vis de opulenta proprietate se află un putregai de colibă din care a ţâşnit un dulău fioros, în momentul în care am dat înapoi pentru a lua o imagine de ansamblu. Să ne mănânce, nu alta. Numai lanţul bine strâns a ţinut animalul să nu sară pe noi, pentru că altfel nu ştiu, zău dacă nu ne găseam scăparea la vecinul, sărind gardul acvariul.
Pe final, am ajuns pe loc la o concluzie unanimă; când ajungem acasă, dăm jos gardul cel nou şi ne punem unul cu peşti! 🙂
Chiar dac? ideea pare n?stru?nic?, rezultatul nu e chiar r?u. In plus, creeaz?