Bioparc – Africa din inima Valenciei
Ţi-ai imaginat vreodată un Zoo în care să poţi privi hiena în ochi de aproape, fără teamă şi fără zăbrele între voi? O terasă în care să-ţi savurezi cafeaua iar la trei metri să te simţi fixat de girafă? Să mângâi lemurianul pe coadă sau să hrăneşti suricatele? Mergi la Bioparc în Valencia.
Trebuie să menţionez din start că avem ghinion în materie de grădini zoologice. Le vizităm destul de rar iar atunci când o facem alegem cele mai neinspirate variante. Am ratat un Night Safari la Singapore Zoo pentru că ni s-a promis o experienţă mai bună la grădina din Bangkok. Am fost dezamăgiţi. În provincia Shaanxi din China, o specie pe cale de dispariţie (Giant Panda), alături de restul colocatarilor blănoşi sau împănaţi îşi duceau veacul într-un loc aflat în cadru natural dar neîngrijit, în cuşti mizere. Ceva mai interesant a fost în Doha, dar parcă am mers la pomul lăudat. Destul de săracă oferta, păcat de spaţiul uriaş de care dispuneau. Nu mai vorbim de caricatura de zoo de la Bucureşti Băneasa, cu ale sale animale apatice, azvârlite şi uitate parcă în minusculele cuşti metalice.
În aceste condiţii, ideea vizitării unei grădini zoologice a dispărut treptat. Până când am ajuns în Valencia. La aproape fiecare colţ de intersecţie eram privit insistent de pe un afiş publicitar de o girafă. Nu ştiam nimic despre acest obiectiv dar am simţit că este diferit, aşa că am decis o ultimă încercare. A fost o idee excelentă.
-
- Terasa ideală – îţi iei prânzul atât de aproape de animale
-
- Ora de siesta, nimeni nu trebuie deranjat
-
- Elephant @ Bioparc Valencia
-
- Un lemurian atârnat
-
- Spaţiu generos pentru toate animalele
-
- Bioparc Valencia
-
- Ne-am pupat în bot cu animalele la Bioparc, Valencia
-
- Secţiunea Madagascar
-
- Fosa este şi ea în siesta
-
- Habitatul peştilor exotici şi raiul hipopotamilor. Privit dintr-o parte a parcului, pare un lac obişnuit. Din cealaltă parte însă, e un imens acvariu.
-
- Bioparc Valencia
-
- Parcul de flamingo
Ce este Bioparc? Cu siguranţă, un altfel de parc. Pentru noi, cei obişnuiţi să privim animalele din spatele zăbrelelor grosolane, a fost o adevărată revelaţie.Practic, nu există între tine şi animal decât bariere naturale cum ar fi un curs de apă (pentru animalele care nu se gândesc să evadeze înot), o cascadă, o stâncă sau pur şi simplu un mic parapet. Există locuri în care chiar şi aceste bariere sunt inutile iar animalele pot circula în voie printre turişti, dar să fim serioşi, cine are nevoie de evadare când toate condiţiile sunt îndeplinite în interiorul ţarcului? Pentru că la Bioparc, fiecare animal dispune de loc suficient, hrană din belşug şi alte facilităţi pentru activităţi similare celor din sălbăticie. Singurii frustraţi ar putea fi leul şi leoaica, pentru că banuiesc că este greu să priveşti toată ziua vânatul (zebrele şi antilopele) cum defilează nestingherit prin faţa ta, ştiind că nu poţi face nimic.
În 1999, un biolog spaniol a avut la Madrid strălucita idee de a aduce în mijlocul unui oraş animale din zona Africii al căror habitat să fie similar cu cel de acasă. Locaţia a fost aleasă în Valencia iar lucrările au pornit în 2005. După 3 ani, Bioparc a fost deschis. În acest cadru natural coexistă aproximativ 4.000 de animale din 250 de specii diferite (multe dintre ele aflate pe care de dispariţie sunt incluse în programe europene de reproducere şi conservare), în totală armonie cu mediul înconjurător. Astfel au fost dezvoltate zone distincte cum ar fi Madagascar, Savana sau Africa ecuatorială, în care vizitatorii pot interacţiona de la mică distanţă cu animalele iar câteodată le pot atinge în prezenţa îngrijitorilor.
În acest parc ce se desfăşoară pe mai bine de 10 hectare nu am văzut niciun animal stresat care să facă ture neîncetat sau alte mişcări stresante de du-te vino. Elefanţii îşi văd de treaba lor şi vin din când în când la cascadă pentru a se adăpa, hipopotamii se îmbăiază în acvariul uriaş, laolaltă cu peştii exotici, suricatele construiesc galerii iar una din ele ţine de şase cocoţată pe o scorbură (comportament similar celui din sălbăticie), mangustele sapă şi ele de zor, cămilele au ceva de împărţit. Atmosfera este completată de sunetele discrete ce răzbat din boxele camuflate printre rădăcini şi stânci. Singurul stres ar fi cel de la ora 14 din perioada Las Fallas, când zomotul produs de petardele de La Mascleta ajunge să disturbe liniştea din jur.
-
- Ca peste tot şi aici mişună gândacii. Cei din imagine aveau aproximativ 4-5 cm, noroc că erau izolaţi.
-
- Santinela. S-a autopropus, oricum nu-i place să socializeze.
-
- Grulla
-
- Turma de ierbivore. În apropiere dormitau câţiva porci …
-
- Bioparc Valencia
-
- Mai multe specii împart acelaşi habitat
-
- Maimuţoiul şi puiul său
-
- Un pui de hipopotam. Nu pare să fie prea stresat.
-
- Aici avem un superb exemplar dintr-o specie bipedă de vizitator
-
- Secţiunea Africa Ecuatorială
-
- Şedinţă de pom. Pe căldura asta, nimeni nu ia cuvântul …
-
- … iată-i
Vizita la Bioparc durează în medie 3 ore, la care adăugaţi documentarul de la ora 16 (o proiecţie de 50 de minute) plus un prânz sau un desert la restaurantele şi terasele din incintă, cu deschidere directă către ţarcul de animale. Aici puteţi împărţi cafeaua cu girafa cea pofticioasă, căreia nu îi este deloc greu să-şi întindă gâtul peste cei 3m de râu până la masa voastră. Există însă reguli stricte, animalele au o dietă atent selecţionată şi nu pot fi hrănite. Din centru se poate ajunge aici cu autobuzul 95. Intrarea costă 22 euro/persoană, cu reducere pentru copii, seniori şi grupuri.
Bioparc reprezintă un nou concept, o nouă generaţie de grădini zoologice. Dacă sunteţi pe Costa del Sol e bine de ştiut că există una similară la Fuengirola, în apropiere de Malaga, unde veţi putea explora animalele într-un safari nocturn. Tot aici veţi admira tigrii albi. De asemenea, la Roma există Bioparco. Sub sloganul Naturaleza en abierto (natura nemărginită), Bioparc vă propune o incursiune în fascinanta lume a necuvântătoarelor africane … la câţiva paşi de centrul Valenciei. Nu uitaţi să veniţi cu copiii, ei vor fi cei mai fericiţi aici.
-
- Prioritate de rinocer – dacă are chef, trece pe zebră, dacă nu … peste ea.
-
- A durat cam un sfert de oră până am prins leoaica cu capul întors … o interesau mai mult antilopele.
-
- Etă cracadil. Ne despărţea un geam, totuşi …
-
- Toate animalele de la Bioparc sunt exemplare frumoase şi sănătoase
-
- Elefanţii au venit la adăpat
-
- Din partea cealaltă a ‘lacului’
-
- Rinocerul e stăpânul absolut al ţarcului. Alţi doi dormeau ceva mai încolo.
-
- Gorila. Ne-am privit preţ de câteva minute, nemişcaţi. Ulterior am citit că animalul percepe acest gest ca o ameninţare.
-
- Pe leu nu-l interesa mai nimic
-
- Suricata străjer. După cum se vede, şi-a luat funcţia în serios …
-
- Populaţia de girafe din parc este destul de numeroasă
-
- Secţiunea Savana
Oare chiar sunt fericite animalele, indiferent cat de mult se incearca sa li se creeze mediul lor natural? La Zoo din Budapesta am vazut prima data animalele care aveau spatii imense si nu erau in custi. La noi, Zoo din Targu Mures are o suprafata mare, iar animalele au la dispozitie spatii mari. Asa ca, exista si riscul de a te duce si sa nu vezi mare lucru. Cat despre cea din Baneasa, nu pot intelege cum e posibil sa mai functioneze si in ziua de azi. Experienta in Bioparc pare una grozava, ce merita incercata de cei care ajung in Valencia.
Cu siguranta le este mai bine asa decat sa fie tinute in custi, cum din pacate se intampla probabil in cele mai multe gradini zoologice. Da, incerc si eu sa vad partea buna, cum spui tu… Oricum, cei de la Bioparc se pare ca fac o treaba buna si merita trecut pe acolo.
Mira, cu siguranță că nu sunt la fel de fericite ca în sălbăticie, dar decât în cuști mici și înghesuite, mai bine într-un spațiu ceva mai mare. Ia partea bună a lucrurilor, antilopele măcar nu mai au stresul unei vânători. Sunt multe astfel de grădini zoologice în lume, noi am ajuns la Bioparc și ne-a plăcut. Merită o vizită.
@ Mira: Si eu, ca si tine, si ca oricare alt iubitor de animale, simtim un gol in suflet cand le vedem inchise insa trebuie sa recunoastem ca anumite specii sunt mult mai in siguranta intr-o rezervatie sau intr-un bioparc.