Instant Search

Arome nepaleze (2)

Meniul nepalez este alcătuit din preparate simple, naturale, asezonate din belşug cu ardei iuţi, usturoi, curry, ghimbir, actorii principali fiind fasolea roşie,  lintea, orezul şi spanacul. În Nepal nu am întâlnit o bucătărie sofisticată, dar în mod sigur nu trebuie să plecaţi de acasă cu prejudecata că nu aveţi ce mânca aici. Cele mai populare feluri de mâncare sunt Momo şi Dal Bhat … dar să remarcăm şi excelenta bere Everest …

 

Să începem aşadar cu micul dejun servit în cadrul hotelului ori în diversele cafenele existente în oraşele mari gen Kathmandu sau Pokhara. Mic dejun englezesc sau în stil tradiţional nepalez? La alegere! În ceea ce ne priveşte, pe lângă clasica omletă am făcut o adevărată pasiune pentru fasolea roşie gătită ca o iahnie în sos foarte iute şi scovergile din aluat prăjit în ulei. În mod deosebit ne-au plăcut păstăile de fasole verde doar pe jumătate fierte, ce nu ne-am fi imaginat vreodată că le vom servi la micul dejun cu atâta poftă. Dar atenţie, iubitorii de cafea s-ar putea să întâmpine ceva dificultăţi, dacă nu vin pregătiţi cu muniţie de acasă (referindu-ne nu doar la cafea, dar inclusiv la fierbător), aici cafeaua fiind în majoritatea cazurilor ca un ceai de năut, cu un gust greu acceptabil, pentru miros sau caimac nemaipunându-ne speranţe. Aşa am învăţat să apreciem într-adevăr o cafea bună, iar când întâlneam vreo cafenea cu înfăţişare vestică era sărbătoare, aveam să bem un stop de inspiraţie!

În Pokhara am îndrăznit să ne completăm micul dejun cu sucuri de fructe 100% naturale, peste drum de hotel fiind o terasă specializată. Pe lângă meniul foarte diversificat, cuprinzând sucuri din fructe pe care nici nu le mai ţin minte sau nu le-am cunoscut vreodată, cel mai mult ne plăcea atmosfera: 6 măsuţe îngrijite, curate, unde puteai citi noutăţile zilei în cotidiene gen Himalayan Post, fructele atent aranjate, Big Boss trebăluind atunci când nu era plecat la Big Market să cumpere fructe, Little Boss servindu-ne tacticos, very customer oriented, priveliştea străzii şi cea a oamenilor care treceau … dar să revenim la aria noastră culinară: porţiile erau 500 ml de suc proaspăt, servit cu un guler de spumă. Am încercat clasicele papaya, banane, ananas, portocale şi mixt, iar cea mai bună salată de fructe mâncată vreodată a fost aici.

În afara zilelor cu meniul de prânz prestabilit şi servit în cadrul hotelului sau la pachet, pregătit special (aici ne referim la zona de junglă sau la drumurile din rural, unde nu există restaurante la tot pasul), am avut ocazia să savurăm mâncăruri specifice, căutând pe cât posibil restaurante tradiţionale. Felurile servite sunt total diferite faţă de ceea ce am întâlnit până acum în Asia, punctul comun fiind orezul, în cantităţi impresionante. Pentru cei mai puţin dispuşi să încerce noutăţi culinare există o multitudine de restaurante ce oferă feluri occidentale, clasice, pregătite impecabil. Preţurile diferă destul de mult între ele, dar per ansamblu nu sunt chiar atât de mici cum poate ne-am fi aşteptat noi să fie într-o ţară ca Nepal, în care jumătate din populaţie trăieşte cu sub 1 dolar pe zi.

Aşadar, sfatul nostru este să optaţi pentru mâncarea tradiţională, cât se poate de bună! Cele mai populare feluri sunt Dal Bhat, Momo, supa de fasole Kwati, supa de bambus fermentat Tama Aalu, meniul Nepali Khana, desertul Lasse sau Sikarni. Cât despre berea Everest, aceasta a fost hrana lichidă preferată, la fiecare prânz şi cină comandând bere, bere …

Dacă întâlniți în vreun meniu nepalez snack-ul Badam Sadheko, nu-l rataţi! După ce s-a găsit un doritor mai îndrăzneţ să comande aceste alune marinate, am ajuns “fiecare cu porţia lui”. Odată întorşi acasă, am recreat snack-ul, aşadar dacă vreţi să faceţi senzaţie cu un preparat exotic, iată reţeta: se amestecă alunele  cu ceapa, usturoiul, ghimbirul, roşiile tăiate în cubuleţe/feliuţe foarte mici cu ardei iute uscat sau verde. Se stropeşte totul cu lămâie şi ulei de susan. Reţeta originală presupunea un ulei de muştar, dar negăsind acasă acest ulei, l-am înlocuit. Ideea este să alegeţi un ulei uşor, care să nu schimbe gustul alunelor. Poftă bună!

Kwati este supa din 7 soiuri de fasole boabe, inclusiv seminţe de fenel. Gustoasă şi consistentă, cu mici excepţii a fost supa cea de toate zilele, servită în boluri de alamă. Dar apropos de supe, în Bhaktapur am încercat o supă cremă de legume în lapte … de iac, puţin mai ciudată, poate datorită mirosului mai pregnant. O recomand şi pe aceasta, mai ales dacă alegeţi unul din restaurantele cu etaj din Taumadhi Square în Bhaktapur şi serviţi prânzul într-o atmosferă absolut de neuitat. Cea mai populară supă este Tama Aalu – o combinaţie de bambus fermentat cu fasole şi cartofi, al cărei miros ne-a oprit din prima clipă să o gustăm …

Mâncarea tradiţională nepaleză se numeşte Dal Bhat şi are la bază orez cu linte, de regulă fiind asezonat cu spanac fiert, conopidă prăjită sau tocăniţă de cartofi, ghimbir murat, bucăţele de carne în sos de curry. O mâncare gustoasă, ce înglobează farmecul locului, cu ajutorul căreia mai învăţăm câteva cuvinte în nepaleză. Iată de exemplu cum arată un meniu Dal Bhat autentic într-un restaurant tradiţional.

Bhat – orez simplu fiert
Dal (Mas ko dai) – supă de linte neagră asezonată cu ierburi himalayene
Masu – carne de pui sau de oaie gătită în stil nepalez (cu sos)
Tarkari – legume gătite
Sag – spanac
Acha – murături
Papad – pâine subţire de linte (un fel de chips-uri prăjite în ulei, cu gust de linte)

Cel mai probabil voi recrea acasă reţeta şi atunci vă voi da de ştire, dar pentru o perioadă nu mai gătesc orez!

Sub nici o formă să nu evitaţi Momo, celebrele şi nemaipomenitele Momo …  nepaleze, tibetane, indiene … cu carne, cu legume, cu brânză, cu spanac … de fapt varianta nepaleză a Dumplings-urilor, adică a colţunaşilor preparaţi la aburi cu diverse umpluturi şi serviţi cu sos iute. Am savurat Momo super elegante cu gust rafinat de condimente, am mâncat Momo preparate în restaurante tradiţionale, ca să nu mai vorbim că am hăpăit Momo tibetane într-o cârciumă la marginea drumului într-un sat uitat de lume, pe nume Tashi-Ling. Ce poate fi mai autentic decât să serveşti Momo în Nepal?

Mirosul de curry, condimentul specific mâncărurilor indiene, îl întâlnim şi aici, în majoritatea locurilor. Tocăniţele de pui cu sos de roşii şi curry adăugat din belşug, servite cu orez constituie un alt meniu nepalez, servit la prânz sau la cină.

La capitolul Desert am apreciat  iaurtul tradiţional: Lasse, Sikarni – iaurt natur sau rehidratat în care sunt adăugate diverse condimente şi fructe uscate … o abordare mult prea sănătoasă şi eco faţă de preferinţele noastre în materie de dulciuri. Dar acestui desert îi vom rezerva un capitol separat.

La cină, se putea repeta meniul de prânz cu diverse alte mici variaţiuni gen bucăţi de dovleac înăbuşit, supă cremă de dovleac sau de ciuperci, în general orezul sau legumele fiind de bază, nelipsind însă preferatele noastre Momo. Sau se putea alege o cafenea unde să te răsfeţi cu un Masala, atât de consistent încât prima dată ne-a dat senzaţia că am mâncat o supă de pui. Ceaiul Masala este un amestec de ceai negru cu diverse alte condimente fierte în lapte gras, rezultând un ceai –supă cu bule de grăsime de unt la suprafaţă. Gustul este foarte interesant, recomandat este să se bea fără zahăr, iar după 2 căni deja cina este asigurată.

Uimitor, dar mâncarea foarte simplă, bazată pe legume fierte individual fără alte adaosuri, este foarte consistentă, pot spune chiar că îngraşă, dar aici putem da vina pe Berea Everest!

Diferențele între lumea în care noi trăim şi cea din  Nepal sunt enorme, tocmai de aceea, cine alege o astfel de destinaţie trebuie să fie pregătit, inclusiv pe zona culinară! Într-o astfel de călătorie, mâncarea joacă un rol secundar, alte lucruri sunt importante:  dincolo de tot ceea ce înseamnă o vacanţă reuşită, o astfel de călătorie este o introspecţie.

Îţi ridici privirea către cei mai înalţi şi fascinanţi munţi din lume şi ai sentimentul că totul este posibil, apoi îţi cobori privirea şi conştientizezi ce înseamnă sărăcia cu adevărat şi ai sentimentul  că toate nemulţumirile ce le aveai până la acel moment au devenit simple bagatele.

5 comments

  1. Badam Sadheko …. mmm yummy, cel mai bun deschizator de cale spre bere incercat pana acum. Ar mai fi Thukpa o supa de noodles (in unele variante chiar si supa de momo) care era super buna (e si satioasa daca e problema de buget).

    • Badger – Renu a semnat articolul, după mine … să fie cantități … cât mai mari 🙂

      Renu – Vine si răspunsul: l-am preparat “după ochi”, bineînțeles că alunele reprezintă cantitatea cea mai mare, restul ingredientelor vin ca și completare într-o măsură mult mai mică, doar cât să dea aromă. Ulei se pune puțin. Din fotografie poți intui proporțiile. Poftă bună!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *