Yıldırım Otel, Şereflikoçhisar
Călătorind prin inima Anatoliei, vei simţi nevoia de a te opri un moment pe malul unui lac imens. Sau poate vei dori să stai mai mult, să intri în interiorul său, să priveşti asfinţitul. Şi atunci vei fi nevoit să tragi la un hotel.
Pe turbanul lui Mahomed, unde oare mai e și localitatea asta? Venind dinspre Ankara, tot spre sud către impunătoarea Cappadocie, vei da de Tuz Gölü, marele lac sărat. Despre el am mai povestit cu ocazia seriei Designed by Nature, aflat fiind la fața locului. N-am scris chiar de pe malul lacului, ci din lobbyul unui “otel” dichisit, aflat într-un loc parcă rupt de lume numit Şereflikoçhisar. Pentru că, cel puțin privind pe Google Maps, orășelul pare soluția ideală pentru o vizită la lac. Ideea de a face un stop de o zi a încolțit încă de acasă. Nu puteam trece pe lângă imensitatea sărată ce domina peisajul din mijlocul Turciei, așa că am decis că voi rămâne peste noapte la Şereflikoçhisar. Părea simplu dar … cum facem cu cazarea, efendi?
Pentru călătorul care vine până aici cu mașina nu e nicio problemă să ajungă la lac sau să caute mai departe cazare, mergând până în Aksaray. Dar eu eram perpedes și colac peste pupăză, călător solitar. Pe întinsul internet am găsit destule fotografii cu lacul, dar mai nimic la capitolul cazare. Singurul hotel care părea că se promovează era acest Yıldırım, cu un site rudimentar, fără rezervare online. Pozele păreau în regulă, se înțelege că nu am găsit nici măcar un review, să știu cel puțin la ce să mă aștept. Nu părea deloc o alegere potrivită, totuși am încercat și am completat un booking form la care nu am primit răspuns. Turcii nu prea vorbesc engleza așa că erau slabe șanse ca într-o urbe de mărimea Slănicului să găsesc vreunul care să știe limbi străine. Salvarea a venit de pe Facebook, unde Otelu’ Yıldırım (mai pe româneşte Îldîrîm, pentru că acel “i” fără punct se citeşte “î”, iar Yıldırım înseamnă fulger în turcă) are dom’le pagină și cineva chiar mi-a răspuns la mesaj. Am aflat astfel că dubla costă 75 TL și există curse din Ankara din oră în oră către Şereflikoçhisar. Un bilet de autocar pe această rută e 15 TL, foarte ieftin raportat la distanța de aproximativ 150 km și serviciile de care beneficiezi la bord. Așadar, aveam rezervare via … Facebook!
Într-o zi cu soare mult am ajuns pe la prânz în orașul necunoscut. Problema este că autocarul te lasă undeva la marginea localității și găsitul hotelului este o treabă destul de anevoioasă. Întreb un uncheș cu căciuliță ce picotește într-un parc prăfuit: Yıldırım Otel? Începe să explice, turuind în turcă în timp ce eu dau din cap că am înțeles absolut tot. Măcar m-am prins de direcție. Din aproape în aproape, tot întrebând în stânga și în dreapta, ba femei îmbrobodite, cu fuste multicolore ori bărbați în costume ponosite ce-și învârteau mustețile şi îşi afişau dinţii auriţi, după ce am bătut multe străzi pline de blocuri mici ce mă duceau la gândul că încă sunt în zone periferice, am nimerit într-un final în buricul târgului, adică în downtown Şereflikoçhisar. Acolo mi-am găsit hotelul, fix lângă circa de poliție unde trona o Dacie 1300 cu girofar la fel de vechi.
Aflat încă sub impresia de a fi ajuns în fundul Turciei, am pășit în recepție, convins fiind că voi dormi la noapte laolaltă cu șoarecii sau printre gândaci. Mare și imensă surpriză: hotelul de 3* arăta impecabil de curat, cu mobilier de calitate și aranjamente de bun gust, la fel ca interiorul unui hotel obișnuit din orice capitală europeană. Singurul amănunt care ieșea din tipar era bradul de Crăciun a cărei instalație de lumini înveselea lobbyul, deși afară erau 25°C și ne aflam la mijloc de aprilie, imediat după Paște. Foarte frumos. Camerele sunt spațioase, dotate corespunzător (LCD, minibar, baie cu materiale de calitate), aveam vedere la Tuz Gölü (aflat la 10 km depărtare) și trandafir roșu din plastic pe pat, în semn de bun venit. Cât se poate de convenabil.
Tânăra recepționeră – frumușică foc, dar engleză ioc. Cine vine în Şereflikoçhisar să-și aducă un laptop (există wifi în lobby care bate până în camere) pentru că se va întreține cu personalul exclusiv pe Google Translate, iar dacă va avea noroc (eu am avut) va discuta diverse detalii la telefon cu personajul misterios care mi-a făcut rezervarea pe Facebook. A trecut ceva vreme până am convins-o să-mi cheme un taxi și să dea șoferului instrucțiunile de rigoare. Pentru a vă scuti de această operațiune vă spun că stația de taxi este la 200m de hotel. Drumul până la intrarea pe lac este însă lung (te întorci vreo 20 km spre Ankara) și scump, m-a costat doar dus 45 TL dar l-am convins pe taximetrist să stea o oră și să mă aștepte pentru 60 TL dus-întors.
Pe lângă apusul prins pe lac am dat o tură prin Şereflikoçhisar și am luat prânzul la o șaormerie din centru (se vedea că nu vin turiștii pe acolo pentru că se holbau toți la mine ca la un extraterestru picat din spațiu). La plecare nu am reușit să iau bilet de autocar pentru că nu există gheretă sau sistem de rezervări, dar dacă vă nimeriți pe acolo, faceți ca mine: autostop la autocare. În doar 5 minute a venit unul care, deşi era plin ochi m-a luat fără discuţie iar până în Nevșehir am stat pe culoar la ușa din spate.
Tuz Gölü nu este o destinație cunoscută dar poate fi interesantă mai ales în lunile de vară, când lacul seacă aproape complet și permite călătorului să intre adânc în largul său, unde va găsi formațiuni spectaculoase și colonii de flamingo roz. În drumul spre Cappadocia, oprirea la Şereflikoçhisar e cea mai convenabilă. Iar pentru a veni în ajutorul vreunui potențial bezmetic care nimerește ca și mine în acel colț de lume … există Yıldırım Otel.