Scoarța terestră ascunde energii nebănuite, pământul bolborosește necontenit, scuipând și modelând peisajul de milenii. Apa fierbe, noroiul plescăie la suprafață, vulcanii erup din când în când, aburii înconjoară pădurile. Aerul este impregnat cu un miros persistent de sulf, oriunde te-ai afla în Rotorua. Este doar o părticică din cadrul natural pe care Aoteaora, tărâmul Māori, îl are de oferit călătorului. Explorezi necontenit, într-un cadru natural de vis, aflat pe cealaltă parte a planetei. Pe planeta noastră, nu pe alta. Drumul este lung, anevoios … dar merită. Totul ține de timp, pentru că în câteva zile nu faci decât să zgârii puțin din suprafață. Sunt atât de multe locuri de explorat, încât o viață nu ar fi de ajuns. Tot ce-ți rămâne e să-ți dorești să te întorci … iar și iar.

Zona Taupo din insula nordică a Noii Zeelande este extrem de activă iar natura devine un adevărat artist, combinănd culori inimaginabile într-un cadru natural desprins parcă dintr-o altă dimensiune. Waiotapu, sau apa sacră în limba Māori – aproape totul este inspirat din legende. Ngati Tahu-Ngati Whaoa este râul afluent al lui Waikato (nume ce a dat naștere unui trib), o zonă geotermală folosită ca resursă de mai bine de 750 de ani, de când Māori au venit din Polinezia, navigând pe marele Ocean Pacific (Moana) cu waka, celebrele canoe lungi cu ataș. Rainbow Mountain le-a fost fortăreață pe timp de conflict iar Waiotapu le-a susținut continuitatea pe aceste meleaguri, secole la rând.

Urmând tradiția, Māori cred că există o legătură sacră între oameni și natură, exprimată prin “kaitiakitanga”, calea prin care ei respectă mediul înconjurător, acționând ca și “kaitiaki” (protectori).

La Wai-O-Tapu, fiecare din noi devine un “kaitiaki”. Peisajele sunt cu adevărat spectaculoase iar călătorul se bucură de ele în tăcere de la nivelul potecilor din lemn. Acest spațiu aproape nepământean s-a format în urmă cu mai bine de 230.000 de ani, în urma prăbușirii unui crater vulcanic, pe o suprafață de 18 km pătrați, iar aici vorbim de zona cu cea mai intensă activitate geotermală. Te simți ca în Jurassic Park, așteptând să dai oricând de un T-Rex dincolo de pădure.

Nu este permis accesul în zona de protecție. Nici nu s-ar putea – de cele mai multe ori, temperaturile din apă depășesc 60-70 de grade Celsius. Pământ, cer, noroaie, bolboroseli. Un peisaj amestecat, spectaculos, armonizat de o cromatică ireală. De-a lungul secolelor, populația Māori a învățat în timp să folosească darurile oferite de pământ. Își fierb bucatele în cazanele încinse natural iar copiii se scaldă în apele termale. Pentru ei, totul este natural, normal, real. Pentru noi …

Vedeta este Champagne Pool, un lac ale cărui maluri portocalii contrastează puternic cu verdele aburind al apei. Nu-mi imaginez cum arată zona fotografiată din drone dar evident, sunt interzise, din motive lesne de înțeles. Aburii din mijlocul lacului completează un tablou … apocaliptic de spectaculos. Ai impresia că Talpa Iadului și-a găsit tocmai aici sălaș. Bagi un deget să testezi temperatura iar dacă nu-l retragi imediat … ghinion. Din loc în loc, prin pădure dai de câte un totem – trunchiuri de copaci sculptate. Un totem Māori vei găsi oriunde în Noua Zeelandă, chiar și în sălbăticie. Pline de semnificații, acestea ascund povești și legende de demult. La fel ca și tatuajele, totemurile sunt parte din viața spirituală a localnicilor.

Ceva mai departe de Champagne Pool se află Lady Knox, un gheizer care scuipă din când în când apă fierbinte. În stare latentă fumegă necontenit, ca un vulcan în miniatură. Cam la jumătate de oră, pe madam o apucă pandaliile și dă totul din ea, spre deliciul asistenței. O supapă naturală a pământului neozeelandez.

Pe final, încă o ciudățenie. Roto Kārikitea (sau cazanul diavolului, în traducere aproximativă) este un lac în care ai impresia că vreun savant face experimente, combinând diverse substanțe care mai de care. În realitate, suspensia de minerale din apa alimentată din Champagne Pool transformă lacul în zilele însorite, conferindu-i o culoare intensă de un verde nenatural. Când lumina este slabă, culoarea de verde turbat dispare. Datorită PH-ului extrem de scăzut, lacul este extrem de acid, cu toate că temperatura de 14 grade este una perfect normală. Cine dorește o baie?

Planeta Noua Zeelandă. E primul gând care îți trece prin cap în momentul în care ajungi la Wai-O-Tapu. Peisaj selenar, marțian sau … de care ar putea fi? Am nimerit în alte timpuri sau în alte locuri? Terra ne oferă de fiecare dată astfel de surprize. Să o explorăm, așadar, pentru că lumea … nu e îndeajuns!