Cetatea din Uçhisar și trekking pe Valea Porumbeilor

TravelBadgers October 21, 2014

Cetatea din Uçhisar și trekking pe Valea Porumbeilor

Cappadocia, Designed by Nature, Göreme, Turcia, Uçhisar No Reply

count 1

count 2

count 3

count 4

count 5

În lumea împietrită din inima Anatoliei, oamenii încă trăiesc în grote … dar nici grotele nu mai sunt ce au fost odată. Acum au curent electric, duș cu apă caldă și microbuz la scară. Zeci de sate și orașe s-au ridicat în timp printre conurile modelate de natură. Iar oamenii au sfredelit piatra, căutând adăpost în interiorul rocii moale de tufa.

Poate că titlul te duce cumva cu gândul către un nou episod din “Stăpânul Inelelor” dar nu este chiar așa. Totuși, din vârful celui mai înalt punct al Cappadociei privești în zare și ai impresia că te-ai teleportat în lumea hobbiților, a elfilor sau a temuților orci. Dimineața, în zilele senine, privești către răsărit, căutând silueta înzăpezită a lui Erciyes Dağı, al doilea vulcan al Turciei. În lumea hobbiților, cercul de foc din vârful maiestuosului munte ar putea fi chiar ochiul lui Sauron … dar Erciyes este demult adormit iar focul doar discul incandescent al soarelui. În jurul său, într-un dans frenetic al culorilor, o mulțime de baloane își fac apariția pe cerul fără nori. Cuprinzi în priviri întreaga panoramă de 360°, până departe, către Avanos. Priveliștea ireală îți taie respirația … ai aterizat pe o altă planetă. Planeta Cappadocia.

Desigur, comparația este forțată, dar impresiile de la fața locului sunt cu siguranță de neuitat. Asta contează cel mai mult. Am rămas datori cu multe povești din Cappadocia așa că nu mai rămâne decât să pornim din nou la drum. După cele văzute din înaltul cerului sau din adâncul pământului, a sosit timpul să povestim despre una din cele mai spectaculoase zone din acest ținut. Uçhisar este preferat de turiști datorită poziției sale privilegiate. Practic, din aproape orice unghi al micului orășel ai vederi panoramice către creste. Restaurantele cu view sunt la mare căutare, hotelurile-grotă de asemenea. Iar pentru 5 lire turcești ai posibilitatea să te cațeri pe o stâncă găunoasă, scobită prin toate părțile, din vârful căreia ai senzația că ești stăpânul lumii. Sus te așteaptă un suc proaspăt stors, de rodii sau de portocale. Lecția de geografie la scară 1:1 poate începe. Dacă ai noroc de o atmosferă limpede, la apus poți vedea vulcanul mai sus amintit, aflat la 90 km depărtare. În prim plan dai de Valea Porumbeilor, care se întinde până aproape de Göreme. Ceva mai departe, Valea Roșie. Spre miazănoapte, dealurile și Râul Roșu, ce brăzdează Avanosul. La poalele dealului retezat parcă de iatagan, orașul-fantomă Çavuşin. Spre miazăzi, către Aksaray stă în umbră celălalt uriaș al Cappadociei, vulcanul Hasan.

: Uçhisar

: Cum se vede din cel mai înalt punct al Cappadociei

: Cetatea din Uçhisar

: Loc de relaxare

: Uçhisar

: Grădinăritul este o îndeletnicire de bază a locuitorilor din Uçhisar

: Red Valley la orizont

: Cetatea din Uçhisar

La poalele celei mai înalte stânci din Cappadocia, viața decurge la fel ca în restul așezărilor învecinate. Uçhisar trăiește din turism. Străzile din apropiere sunt ticsite cu magazine de souveniruri și tarabe pline de bunătăți: alune, rahaturi, fructe uscate și nenumărate feluri de nucării. O melodie caldă, tradițională întreține atmosfera, acoperind vacarmul negustorilor ce țin piept cu succes turiștilor, negociind la sânge orice tinichea. Ești invitat la o cafea, apoi declarat mușteriu favorit și prieten pe viață dacă ai cumpărat cel puțin zece bucăți de săpun și un breloc. Negocierea este partea cea mai plăcută a cumpărăturilor. Turcul are comerțul în sânge și de cele mai multe ori e dezamăgit dacă nu socializezi. Dacă ai reușit în final să treci cu brio de acest episod iar buzunarul încă mai zornăie, poți să încerci o nouă experiență. Străzile învecinate sunt aproape pustii și dau la iveală îndeletnicirile zilnice ale localnicilor. Unde mai pui că poți fotografia și altceva decât zone turistice. Este septembrie și toată suflarea muncește la dovleci. Turcia este mare producător de semințe, întreaga Cappadocie este brăzdată de câmpuri pline de dovleci. Interesant este că produsul finit îl constituie exclusiv semințele. Restul, adică dovleacul propriu zis este aruncat, în cazul în care nu este dat la animale.

Uçhisar este conectat, la fel ca majoritatea orașelor din Cappadocia, printr-un labirint de galerii subterane, folosit în trecut de localnici pentru a se refugia din calea invadatorilor. Hornurile de poveste au fost de asemenea loc de pelerinaj, post și rugăciune pentru primii creștini. În nordul și estul orașului Uçhisar au fost descoperite morminte săpate în piatră, unele dintre acestea datând încă din perioada Imperiului Roman. Locuitorii acestor ținuturi creșteau porumbei și comunicau cu ajutorul lor prin mesaje scrise. De asemenea, foloseau excrementele pentru a fertiliza câmpurile. Din acest motiv, porumbeii au ajuns să fie extrem de prețioși. Cuiburile pot fi văzute și azi în pereții din piatră, aproape peste tot în Cappadocia. În prezent, distinsele înaripate au chiar o vale a lor și pot fi văzute în stoluri mari în apropiere de Uçhisar.

: Valea Porumbeilor

: Canioane pe Valea Porumbeilor

: Valea Porumbeilor

: Uçhisar

: Borna de traseu

: Natura a modelat forme nemaivăzute

: Linia de eroziune

Valea Porumbeilor (Güvercinlik Vadisi) conectează Uçhisar de principalul oraș, Göreme. Cei aproximativ 5km sunt un exemplu grăitor de ce poate fi în stare natura. De-a lungul mileniilor, apa, soarele și vântul au erodat solul, dând naștere unor minicanioane spectaculoase, unor văi adânci și creste abrupte. La ieșirea din Uçhisar, o mulțime de grădini îngrijite într-o zonă stâncoasă, pe pământ arid ar face invidios orice gospodar de la noi. Se udă cu picătura iar rândurile de porumb, varză, ardei și alte leguminoase stau aliniate pe dealurile terasate, asemeni unor batalioane de ieniceri. Traseul nu este greu. Pe parcursul său, localnicii au amenajat locuri de popas în care te poți omeni cu fructe, răcoritoare sau cu un vin obținut în zonă. Drumul trece pe lângă grădini și vii și, deși este interzis să pătrunzi pe tarlaua turcului, te poți ospăta din când în când cu câte un măr, o nucă sau un strugure, apărute din senin pe marginea drumului. Nu există o potecă clară. Bifurcațiile sunt dese pentru că duc spre grădini dar dacă iei drumul principal, ajungi cu siguranță în Göreme.

Multe din traseele din Cappadocia sunt parcurse alături de ghizii locali, contra cost. Unul dintre ele este Uçhisar-Göreme pe Valea Porumbeilor și dacă urmați întocmai drumul, nu vă costă decât trei ore de trekking, imagini splendide și eventual un card foto plin. Merită cu vârf și îndesat!