Staré město, krásné město. Inegalabila Praga (1)
Pane călătorule, te-ai decis? “Oraşul celor o sută de clopotniţe” sau “Oraşul de Aur” sunt doar două din superlativele cu care este asociat acest loc plin de istorie. Unde mai pui că dacă eşti însetat, găseşti aici cea mai bună bere. Nu mai sta, pune rucsacul pe umeri şi dă o fugă până la Praga!
Capitala cehă atrage ca un magnet turişti din toate colţurile pământului. Chiar dacă nu am vizitat toate urbele bătrânului continent, îmi permit să risc şi să spun că Praga este cel mai frumos oraş al Europei. Fiind o părere personală, mulţi se vor grăbi să pună Parisul, Londra sau Barcelona în vârful piramidei. Pentru mine însă, Praga a fost dragoste la prima vedere, poate şi pentru faptul că a fost întâia destinaţie pe care am savurat-o pe îndelete. Şi când spun am savurat-o mă refer, bineînţeles şi la licoarea aurie pe care localnicii o produc ca nimeni alţii. O incursiune în Praga nu poate fi completă dacă nu ai degustat un české pivo. Şi, cum ar spune cehul, va mai curge multă apă pe Vltava şi mult mai multă bere din butoaie până ce vei găsi un al loc la fel de frumos ca Praga.
Istoria zbuciumată şi-a pus amprenta asupra aspectului oraşului din zilele noastre. Centrul vechi praghez are un puternic iz medieval, cu turnuri de apărare bine conservate, cu străzi înguste pline de clădiri istorice, cu un castel impunător, cu poduri ce dăinuie de sute de ani, cu poveşti la tot pasul despre regi şi regine, cavaleri în armuri şi domniţe cochete, spuse la colţ de stradă de trubadurii ambulanţi. Povestea ne duce cu mai bine de o mie de ani în urmă, când Praga era un puternic centru comercial, frecventat de negustorii veniţi din toate colţurile Europei Centrale şi de Vest. S-au construit ziduri de apărare, s-au ridicat turnuri şi fortificaţii. S-au făcut poduri peste Vltava, s-au dezvoltat meşteşugurile şi artele. S-au purtat războaie în numele monarhilor şi a religiei, iar eroii au fost sanctificaţi. S-au creat universităţi. Generaţii de Wenceslasi, Caroli sau Sigismunzi s-au perindat pe tronul regatului, ale căror intrigi şi cruciade au umplut pagini de istorie. La final, au lăsat moştenire un oraş splendid iar locuitorii săi, urmaşii vechilor cruciaţi, au avut grijă să îl păstreze aşa cum trebuie.
Am ajuns pentru prima dată în capitala Cehiei prin 1997, într-o dimineaţă friguroasă de toamnă târzie, cu ocazia unui meci de cupă europeană. Drumul a fost greu, echipa favorită a luat o bătaie usturătoare dar ce a contat, a fost impresia primului oraş european pe care l-am văzut. Prima ieşire din ţară a avut loc cu doi ani înainte la Budapesta, dar scopul excursiei şi timpul scurt nu mi-au permis să vizitez mai nimic din capitala ungară. Poveşti despre Praga tot auzisem şi eram nerăbdător să o văd cu proprii ochi. După o călătorie nu tocmai confortabilă cu autocarul, după nenumărate opriri în interminabilele vămi, după un drum blocat şi o staţionare de 5 ore în nămeţi pe autostradă, am ajuns în fine în minunatul oraş de pe malurile Vltavei. L-am luat la pas în aceeaşi zi, deşi eram rupt de oboseală. Păşisem într-o altă lume. Timp de trei zile am vizitat tot ce putea vizita un călător începător, fără experienţă, fără acces la noianul de informaţii din ziua de azi. A fost momentul în care m-am stricat la bere, până atunci fiind nebăutor convins. Dar, ştiţi cum e … anturajul, galeria, atracţiile oraşului cu berăriile sale istorice … a fost greu de rezistat.
A urmat o perioadă în care ne-am propus să revenim în Praga, dar de fiecare dată ajungeam prin Asia. După câteva încercări nereuşite, am rupt vraja după mai bine de 10 ani. Dacă pe timp de iarnă oraşul mi s-a părut fantastic, eram curios cum îl voi percepe vara, când toate terasele sunt deschise. Impresia a fost peste aşteptări. În ciuda afluxului de turişti ce se revarsă pe străzile înguste din Stare Mesto, Mala Strana, la Vysehrad, la Castelul praghez, oraşul ţi se dezvăluie pas cu pas. La fiecare intersecţie găseşti ceva nou, fiecare colţ de stradă oferă privitorului imagini plăcute. Arhitecturi deosebite, mici muzee şi artişti ambulanţi ce îşi cântă partitura pe ritmuri medievale sau moderne, caleşti elegante trase de cai impecabili ce îşi fac simţită prezenţa ropotind zgomotos pe caldarâmul din granit. Păpuşari îndemânatici, artişti ce pictează şi vând o sumedenie de tablouri, chelneri ce te invită respectuos să le calci pragul sau tineri ce îţi propun o croazieră cu prânz inclus pe Vltava. Toate acestea într-o atmosferă relaxată, plină de bună voie. Cum ai putea să rezişti tentaţiei?
Continuarea, în partea a doua.
Salutare Mare Hatman Catalin, uite cum de ma ispiteste Domnia Ta, sa ravneasca sarantocul din mine a umple cu galbeni punga ce sta agatata la brau, cam despuiata ce-i drept la vreme de iarna turbata. Cand o atarna punga mai greu o venii si vremea sa incep a lua drumul Pragai. Placaciune tie Mare Hatman si ai mila de cei ce ravnesc la drumurile batute de cizmele tale din saftian galben. Mai poti a ne desfata pofta noastra cu ceva istorisiri de pe taramul marilor cnezi ai frumoasei Praga?Poate ne-om mai vedea noi sa iti pot impartasi mai pen'delete ce va gasi opicile mele gaurite pe acele meleaguri.Sa te tina Domnul Sanatos
Despre hanuri, ce sa zic, a fost o vreme cand jupanii acoperiti cu sorturile lor din piele tabacita, patate cu diverse licori abia ne asteptau sa le trecem pragurile crapate, roase de aerul sarat al marii. Vechile porturi erau pline de crasme, hanuri, unde te desfatai cu o brdaca de rom, vin si o muiere sanatoasa, asta dupa o urgie pe mare care tinea 4-5 zile. Asa sa iti fie vorba Catalin, Mare Hatman de calatorii.
Ehe, iscusite Căpitane Laur (de corăbii, nu de oaste), multe sunt frumusețile Pragăi și om istorisi din toate cele la vremea ce va veni, dar cu măsură, ca vinul cel bun! Apoi, să dea bunul Dumnezeu a-ți umple vârtos punga cu galbeni, să fii sănătos a purcede degrabă spre târgul dinspre Apus, să te bucuri de toate minunile și să bei bere gustoasă la hanul lui BarBar. Și-apoi ne-om mai aduna noi la istorisiri, l-om chema și pe prietenul Bubumaia la un vin fiert, ne-am desfăta și am povesti de vrute și nevrute. Să fii sănătos, Căpitane Laur și vânt bun din pupa!