Sărbătoarea Junilor din Şcheii Braşovului, în Duminica Tomii
În prima duminică după Paşte, oraşul de la poalele Tâmpei îmbracă haine de sărbătoare. Turişti şi localnici deopotrivă, cu mic cu mare se adună în centru pentru a primi cu bucurie grupurile mândrilor călăreţi. Sunt Junii Braşovului, ce defilează an de an în spiritul unor tradiţii păstrate cu sfinţenie din moşi-strămoşi.
Anul trecut am participat la maialul Junilor Dorobanţi, ţinut la Crucea Dreptăţii de la Fântâniţa Popii. Atunci am aflat mai multe amănunte despre aceste sărbători străvechi şi am asistat la horă – un ritual plin de semnificaţii. Astfel, Junii o joacă întotdeauna spre stânga cu paşi mărunţi, fără grabă (trei înainte, doi înapoi), se prind în şerje (cu vătaful în frunte, urmat de armaşul mare, armaşul mic şi apoi întregul grup), într-o solemnitate profundă. Hora este neîncheiată, simbolizând libertatea celorlalţi de a lua parte la ea. La fel ca şi aruncarea buzduganului, hora se repetă periodic în locurile cele mai importante: în Piaţa Prundului (Piaţa Unirii de astăzi), la Pietrele lui Solomon sau la maialurile fiecărui grup. Este doar un exemplu al ritualurilor practicate de Juni. Ar mai fi printre altele aruncarea în ţol, ieşirea cu surla (în ziua de Blagoveştenii – 25 martie), marţea plăcintelor, îngroparea vătafului, căţeaua şi evident aruncarea buzduganului, o probă a bărbaţiei fiecărui June.
Însă partea care face deliciul publicului braşovean este cu siguranţă parada călare, ţinută în fiecare an în Duminica Tomii, imediat după Paşte. Junii se reunesc şi defilează pe un traseu dinainte stabilit. Amintim aici grupurile: Junii Tineri, cei Bătrâni, Curcanii, Dorobanţii, Braşovechenii, Roşiorii şi Albiorii, care defilează chiar în această ordine. Vă întrebaţi, poate, unde sunt fetele. Ei bine, Juniţele nu participă la parada călare. Le-am văzut în schimb la maialuri, îmbrăcate în straie frumos împodobite unde, alături de Juni, înconjoară de trei ori bradul (simbol al tinereţii) şi se prind în horă.
Ritualul de dimineaţă include îmbrăcatul Junilor şi pregătirea cailor apoi, înainte de parada propriu-zisă se merge la şerje, adică la casele sutaşului, stegarului, vătafului şi celor doi armaşi. Odată grupurile formate, urmează defilarea – în ovaţiile publicului, ele intră pe rând, cu mare fast în Piaţa Unirii – întâi vătaful, apoi stegarul, flancat de cei doi armaşi. Vătaful poartă lentă (panglică) roşie pe piept, armaşul mare lentă galbenă iar cel mic pe cea albastră, formând în mod simbolic tricolorul. Ajunşi lângă troiţa căpitanului Ilie Birt, Junii se descoperă şi cântă “Hristos a Înviat!”. Costumele sunt specifice fiecărui grup, caii sunt impecabili, spectacolul este impresionant. Copiii Junilor sunt purtaţi în şa, alături de cei mari, spre deliciul celor prezenţi. Înainte de cântare, Junii salută de mai multe ori trecătorii cu acelaşi “Hristos a Înviat!”. Grupurile pornesc mai departe pe strada Mureşenilor, pătrund în Piaţa Sfatului pe strada Revoluţiei, acolo unde sunt prezentate în aplauzele publicului, şi mai numeros. Părăsesc piaţa prin strada Hirscher, trecând prin Poarta Şchei către Pietrele lui Solomon, punctul final al paradei. Aici se încinge hora, se aruncă buzduganul (nu doar de către Juni – cei din public îl pot arunca în schimbul unei sume simbolice, depuse în bicăn) şi se petrece până spre seară.
Anul acesta nu am prins decât parada. Vremea superbă şi buna dispoziţie au pus umărul la un spectacol extraordinar – un scurt fragment din istoria şi tradiţia braşovenilor din Şchei. Am primit invitaţii pentru următoarea Duminică a Tomii, pe care intenţionăm să o onorăm aşa cum se cuvine, întregind tabloul cu noi imagini, cu noi poveşti. Dacă v-au plăcut cele prezentate, aflaţi că puteţi susţine cauza Junilor votând în această săptămână Comoara Şcheienilor, înscrisă în Ţara lui Andrei. Proiectul, iniţiat de un membru al Junilor Roşiori, îşi propune promovarea şi conservarea acestor tradiţii vechi, ţinute până în zilele noastre. Obiceiuri frumoase, româneşti, care nu trebuie să fie uitate în negura timpului.
