În Vietnam te surprind chipurile femeilor care au un adevărat cult pentru îngrijirea copiilor. Și pentru muncă. Oriunde privim, vedem femei muncind la câmp sau în construcții, în magazine, multe dintre ele având câte un bebeluș în brațe sau în vreun pătuț așezat lângă tejghea. Vedem oameni pe stradă cu coșurile pline de fructe sau preparând omniprezenta supă cu tăiței de orez și coriandru. Copii frumoși, de cele mai multe ori îmbrăcați sumar dar întotdeauna cu zâmbetul pe buze. Bătrâni cu chipul brăzdat de încercările vieții, pentru care contactul cu un străin din lumea occidentală este un eveniment extrem de rar.

În spatele acestor zâmbete se ascund povești și ambiții. Fiecare încearcă să răzbească în felul său. O nucă de cocos vândută, dis de dimineață, într-o piață plutitoare din delta unui râu. Un portofel împletit, pentru care o femeie dintr-un trib oarecare sacrifică o zi întreagă și străbate kilometri întregi, doar pentru un profit de 2-3 dolari. Un copil simplu de la țară care transformă banalii tăiței în jucării.

Chipuri expresive, surprinse în momente obișnuite de viață.

Chipuri care au în spate istoria dură a acestor locuri și ororile unui război încheiat în urmă cu doar 40 de ani.
Chipurile bătrânilor ce au cunoscut foamea și sărăcia extremă.
Chipuri inocente ale copiiilor.
Chipuri colorate ale femeilor din tribul Black H’Mong.
Chipurile femeilor ce muncesc și chipurile bărbaților ce îmbie turiștii la plimbări cu barca pe râu.
Chipuri de oameni buni, ce merită să aibă o viață decentă și care speră într-un viitor pacifist.