Foto flash – La deal cu Mocănița
O experiență inedită este să te afli la bordul unei mocănițe aflată în plin avânt către munte. Fumul înecăcios, locul strâmt și căldura degajată de cuptor pun umărul la starea de … hai să-i spunem “inconfort”. Nu prea seamănă cu bordul unui Mercedes … dar când tragi de manetă iar șuierul ascuțit inundă toate văgăunile muntelui, ești cel mai fericit om de pe pământ. Și încă ceva: când spui aici că bagi cărbuni, apoi chiar bagi!
Nu suntem la prima întâlnire cu mocănița de pe Valea Vaserului. Teoretic, am avut și aici o premieră, ținând cont că în primele două incursiuni am mers cu Elveția. De această dată am pornit la drum cu Cozia-1 într-o tură privată cu PhotoTOUR, la final de februarie, alături de un grup de fotografi înarmați până în dinți cu aparatură DSLR. Ne-am dorit zăpadă multă, am avut pe alocuri. Ne-am dorit timp bun, l-am avut din plin. O zi întreagă am avut la dispoziție trenul cu aburi doar pentru noi, timp în care am parcurs un traseu ceva mai lung decât cel obișnuit, dincolo de Paltin, trecând cele trei tunele până la Botizu. În tot acest timp mecanicii mocăniței au ascultat de dorințele noastre, oprind, întorcând sau staționând imensul cal de foc după bunul nostru plac. Momentul de senzație a fost fotografierea la tunel – aburul ce țâșnea din cazanul încins a inundat tavanul, înaintând încet dar sigur către grupul fotografilor, aflați în poziție de tragere la capătul celălalt. Liniște totală. La final, mocănița a ieșit brusc din tunel, aruncând peste stânci aburul ținut captiv.
Cine nu a fost măcar o dată pe Valea Vaserului, ar trebui să o facă negreșit. Mocănița este atracția principală, o întoarcere în timp în vremuri demult apuse. Am povestit despre primele impresii, despre cazarea inedită la Carpatia Express (trenul-hotel, aflat la doi pași de gara CFF), despre cum ne-am dat vara trecută cu bicicletele pe Vaser în sus până după Novăț iar în aceeași seară am fost spectatori ai unui concert clasic, la lună plină, în inima muntelui la Paltin. Și nu sunt decât câteva din atracțiile pe care le oferă acest colț de țară. Dacă vara rezervările se fac din timp, iarna lucrurile stau puțin altfel. În extrasezon, mocănița pleacă din gara CFF Vișeu mai rar, astfel că o incursiune într-un cadru organizat este foarte nimerită. Ne-au însoțit pe Valea Vaserului Alina și Vali, cu a lor Uma the Dog, mai mereu plecați de acasă, alături de care am închinat nenumărate shoturi de horincă – la adăpost, în vagonul închis, dotat cu godin pe lemne. Asta da viață! 😉
Tura foto nu s-a oprit aici. În zilele următoare am mutat cuibul în Ieud, în inima Maramureșului, unde am admirat (încă o dată) minunatele biserici vechi din lemn. Am vizitat un mic muzeu etnografic, în care am aflat cum se torcea cu fusul, cum se țesea la război și cum de descâlțea pe vremuri cânepa. Ne-am amestecat printre localnici la târgul de duminică din Botiza, încercând să “furăm” câteva cadre cu cei care încă mai păstrează vie tradiția locului. Ne-am desfătat cu bucatele alese oferite de tanti Măricuța, care ne-a îmbrăcat în straie moroșene, ceea ce a declanșat o adevărată sesiune foto cu niște țărani.