În ziua următoare am lăsat-o mai moale cu alergătura şi căţărările urbane şi ne-am dus să vizităm Palatul Imperial. Aici este reşedinţa împăratului, o proprietate exorbitant de scumpă. Evident că nu pe asta o vom vedea ci grădinile adiacente şi construcțiile anexe. E bine şi aşa, evadăm un pic din jungla de clădiri deşi suntem în inima oraşului. E toamnă dar nu foarte târzie şi copacii încep să se coloreze. Deşi se zice că e bine de vizitat Japonia primăvara, când cireşii sunt în floare, nici toamna nu e de ignorat. Culorile galbene şi roşii ale arţarilor sunt nemaipomenite. În plus, totul este aranjat ca la carte, japonezii ating perfecţiunea în tot ce fac. Probabil de-asta ajung aşa ţăcăniţi. Sunt rupţi de oboseală, îi vedem în metrou cum dorm pe capete. La noi se citesc reviste şi cărţi, ăştia butonează mobilele sau “fură” 5-10 minute de nănică. Gagicuţele sunt stas: mici, rotunde la faţă, cu nasul teşit, crăcănate, iar îmbrăcămintea constă în: cizmuliţe îmblănite, mini cât se poate de scurt şi căciulă groasă cu moţ mare (nu contează culoarea). Aşa e moda pe aici, nu că ar fi frig afară. Iar ca accesoriu, telefon mobil roz cu zdrăngănea atârnată şi abţibilduri infantile lipite pe unde se mai poate. Din păcate nu am văzut niciun emonel, deşi îmi doream asta. De aici a pornit curentul.

Orice v-aţi fi propus să faceţi în Tokyo, nu rataţi o ieşire la muntele Fuji. Luaţi shinkansenul până la staţia Odawara (de ştiut că numai Kodama opreşte, Nozomi şi Hikari trec la viteză maximă). Mergeţi spre Hakone schimbând succesiv autobuze, trenuri, teleferice sau ambarcaţiuni până la lacul vulcanic Ashi. Priviţi de sus, din teleferic, sau de aproape, cu oprire între staţii, ciudatele emanaţii de gaze sulfuroase ce ies din munte. Ultimul stop e la lac. Aici e o chestiune de noroc, dacă vremea e bună puteţi vedea conul vulcanului Fuji în toată splendoarea sa, dacă nu, veţi privi norii, aşa cum am făcut noi.

Înainte de a vă aventura în hăţişul din Tokyo ar fi bine să vă documentaţi temeinic. Evitaţi orele de vârf de la metrou pentru că riscaţi să fiţi împinşi ca sardelele în vagon de oamenii de ordine de pe peron. Preţul la taxi este peste medie şi riscaţi să staţi, ca la noi, în ambuteiaje. Merită totuşi să experimentaţi o cursă pentru că portiera maşinii vi se va deschide şi închide automat, doar pe partea dreaptă, iar şoferul este impecabil şi poartă mănuşi albe. În plus, se poate achita cu cardul. Ar mai fi multe zone neexplorate de noi ca Shibuya, Shinbashi, Roppongi Hills, Ueno (unde se află un celebru parc, bombardat de americani în cel de-al doilea război mondial), iar dacă sunteţi pregătiţi psihic şi mai ales financiar, mergeţi cu copiii la Disneyland. Rezervaţi-vă timp pentru un shopping de electronice în Akihabara, unde veţi găsi ultimele noutăţi apărute pe piaţă, dar atenţie la meniurile electronicelor, majoritatea sunt în japoneză. Pentru excentrici cu dare de mână recomandăm căcăştorile electronice cu jet ţintit, care-ţi spală poponeaţa pe ritmuri de care vrei tu.

Experienţa din Tokyo nu o vom uita cu siguranţă niciodată. De la templele aglomerate la trenurile sofisticate, de la tradiţionalismul ryokan-urilor la modernismul sistemelor electronice întâlnite la tot pasul, de la liniştea practicienilor de tai chi la zgomotul asurzitor din sălile de Pachinko, de la restaurantele de sushi la trecerile de pietoni în diagonală, în Tokyo vei găsi întotdeauna o lume nouă, cu oameni total diferiţi de restul ei, cu o atitudine exagerat de politicoasă şi adeseori infantilă. Într-o societate în care puţini dintre noi şi-ar găsi locul, aceşti oameni sunt cei care nu doar construiesc viitorul, dar deja trăiesc în el.