Trebuie totuşi menţionat că pe agenda festivalului s-a aflat primul film catalogat “de groază”, Nosferatu, creat prin 1922. Ne-am întrebat cum poate fi organizat un astfel de eveniment într-un sat uitat din inima Transilvaniei iar cu această ocazie am aflat că Biertanul şi-a reactivat vechiul cinematograf, închis de zeci de ani, după ce şi-a trăit anii de glorie în trecut ca sală de bal a unui hotel la modă. Pe lângă el au mai fost difuzate filme în alte două grădini de vară, Melies (în curtea casei parohiale) şi Vertigo (în curtea şcolii). Parcul din centru, aflat la doi paşi de cetate, şi-a regăsit vechea menire de dinainte de război, când funcţiona ca târg săptămânal. În weekend, neguţătorii, artiştii şi mulţimea de gură cască au umplut locul iar muzica, dată puţin cam tare, a animat un loc ce este cufundat de obicei într-o linişte adâncă. După o tură pe la tarabe ne-am oprit şi am degustat din produsele unui producător de lactate din zona Orăştiei. Ne-a servit cu felii de brânză absolut delicioasă (maturată între 6 şi 14 luni), alături de câteva bucăţele de măr. Sper că fotografia este cât se poate de grăitoare 🙂