Cazare la butoi
Am experimentat Ryokanul japonez, ne-am simţit excelent în Riadul marocan, am trăit asemeni vechilor troglodiţi în grotele Cappadociei, ne-am distrat în trenul staţionar din Maramu’ şi ne-am amestecat printre chinezii din Hutong. Dar cine ar fi crezut că vom ajunge să dormim într-un butoi?
Nu e glumă. În România poţi să fii într-o doagă … la propriu. Cine are drum prin comuna Pietroasele din judeţul Buzău îşi poate întinde ciolanele ostenite într-un butoi adevărat. Până am ajuns la faţa locului am crezut că este făcătură, convinşi fiind că aveam să găsim căsuţe adaptate în formă de butoi. Misterul a fost rapid spulberat – butoaiele de mare capacitate sunt reale şi chiar au funcţionat, fiind scoase din producţie acum câţiva ani … din producţia de vin, pentru că de atunci au schimbat profilul, trecând de la industria viticolă la turism. Astfel, proprietarii, care sunt în acelaşi timp producători, s-au gândit să-şi deschidă o pensiune mai neobişnuită, în ton cu specificul zonei. De ce tocmai aici?
În primul rând, de localitatea Pietroasele ne leagă faimoasa Cloşcă cu puii de aur, una din cele mai importante piese ale patrimoniului naţional românesc (de fapt au fost 22 de piese, din care s-au recuperat de la ruși doar 10). Tezaurul de la Pietroasele a fost descoperit în anul 1837 de către doi localnici, în timpul unor munci obişnuite. Se crede că datează din vremea vizigoţilor, ce s-au refugiat în aceste locuri de teama hunilor. Altă ipoteză atribuie tezaurului ostrogoţilor, stabiliţi aici în secolul 5 d.Hr. Sărmana Cloşcă, alături de puii ei nu a cunoscut liniştea nici după ce a fost dezgropată – a fost vândută, apoi furată dintr-un muzeu, distrusă, restaurată, a scăpat la limită dintr-un incendiu, fiind aruncată pe fereastră, a dat o tură pe la mama Rusia, unde s-a mai împuţinat iar din 1971 este expusă la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti. Dacă vă întrebaţi totuşi ce legătură are Cloşca cu butoaiele noastre, vă spunem noi … n-are.
În al doilea rând, Pietroasele este una din cele mai cunoscute zone viticole ale României, iar asta chiar are legătură. Situată pe însoritul deal al Istriţei, comuna produce un soi de struguri albi – tămâioasa românească – din care se obţine unul din cele mai apreciate vinuri (dulce, cu o aromă divină), premiat aproape an de an. Dealtfel, la Pietroasele, la fiecare început de septembrie se ţine Festivalul Tămâioasei, unde încă mai poţi vedea, conform vechilor tradiţii, cum fetele nemăritate zdrobesc strugurii dansând în mustitoare. Evenimentul deschide practic sezonul de cules, iar momentul este probabil cel mai prielnic pentru o vizită în zonă şi … o noapte sau mai multe la butoi.
-
- Cazare la butoi
-
- Cazare la butoi
-
- Cazare la butoi
-
- Pensiunea La Butoaie, Pietroasele
-
- Cazare la butoi
-
- Cazare la butoi
-
- Cazare la butoi
-
- Cazare la butoi
“La Butoaie” aparţine unei familii tinere pe care o îndrăgeşti din prima clipă. Pensiunea se află în centrul comunei, foarte aproape de piaţă. Accesul este uşor, indicatoarele te îndrumă fără probleme până la poarta unei curţi obişnuite, de om gospodar. Neobişnuite sunt cele 6 butoaie din bătătură. Dacă la exterior sunt neschimbate, în interior au fost aduse ceva modificări, astfel încât ele arată ca niște camere obişnuite, evident de dimensiuni reduse. Pereţii sunt rotunzi iar paturile au fost adaptate, mergând pe aceeaşi linie curbă. Mai găsim o fereastră, o noptieră, o oglindă şi spaţii de depozitare aflate sub fiecare pat. La cerere, gazda pune la dispoziţie un radiator, foarte eficient în lunile de toamnă. Nu ştim cum este iarna dar din câte ne-am dat seama, sunt bine izolate. Baia nu este în butoi, se găseşte la câţiva paşi, utilată cu toaletă, spălător şi duş. O masă rotundă din piatră deserveşte zona butoaielor, completând alături de un balansoar toate facilităţile. Pentru cei care nu doresc o astfel de experienţă, există camere obişnuite aflate în casa de alături.
Acum, butoiul ca butoiul … dar de cramă ce ziceţi? Am scris mai sus că proprietarii sunt şi producători. Recolta, obţinută de pe o suprafaţă de 20 de hectare este procesată în aceeaşi curte cu ajutorul utilajelor de ultimă oră. Totul merge la cramă, acolo unde, ca tot omul, să tot deguşti. Astfel, am fost omeniţi cu mai multe soiuri: o fetească demidulce (la intrare), apoi în forţă cu o tămâioasă dulce (deh, vedeta locală), ceva busuioacă – roze (ayayay, ce arome!) iar la final ne-am dres cu o fetească neagră. Rezultatul? Am comandat aproape din fiecare soi, pentru acasă. În fundul cramei stau damigenele frumos aliniate, aşteptând clienţii însetaţi, în timp ce pe tejghea sunt ţinute la vedere diplomele, cupele şi medaliile obţinute de producător. Pe merit, am spune, plescăind de plăcere 😉
Preţul per noapte per butoi este mai mult decât decent – 60 ron, iar dacă sunteţi claustrofobi şi doriţi o cameră normală, vă costă 100 ron … deşi, măcar pentru o noapte, vă recomandăm să căutaţi dacă nu vă lipseşte cumva vreo doagă. Mai multe detalii aflaţi pe pagina La Butoaie sau la telefon 0744.938.038.
Dacă am reuşit să vă stârnim cât de cât, mergeţi la Pietroasele. Daţi o tură prin sat, urcaţi pe dealul Istriţei pentru a admira panorama, cu puţin noroc s-ar putea să găsiţi midgali. Sâmburii se prăjesc la cuptor şi se dau cu sare, o nebunie. După o zi plină coborâţi la pensiune pentru o degustare de zile mari. Dacă mai puteţi să vă ţineți pe picioare după, e bine. Dacă nu, merge şi în patru labe, eventual pe trei cărări. Butoiul e aproape. Şi vă aşteaptă să experimentaţi. Hai noroc!
-
- Cazare la butoi
-
- Cazare la butoi
-
- Cazare la butoi
-
- Cazare la butoi
-
- Cazare la butoi
-
- Cazare la butoi
-
- Cazare la butoi
-
- Cazare la butoi
-
- Cazare la butoi
-
- Cazare la butoi
-
- Cazare la butoi
NOTĂ: Acest articol a fost scris cu un pahar de Tămâioasă de Pietroasele alături. Dacă observați greșeli în text sau cuvinte nelalocul lor, nu dați vina pe autor, ci pe proprietarul pensiunii La Butoaie … el mi-a dat să beau! 😛
