“Katpatuka”, tarâmul Frumoşilor Cai
În inima Anatoliei există un loc de o frumuseţe rară. Un tărâm încărcat de istorie, tradiţii şi obiceiuri străvechi, o cetate de piatră străjuită de trei coloşi adormiţi, un loc în care natura şi-a desăvârşit cu brio creaţia: Cappadocia.
Regiunea a cărei denumire persană este menţionată în epitafurile regelui Darius se mândreşte şi azi cu superbii săi cai întâlniţi în fermele din regiunea Göreme. Aceştia completează o imagine aproape nepământeană, asemenea unui Est Sălbatic, un lanţ muntos care dezvăluie privirii călătorului un peisaj ireal. Dealtfel, unul din ghizii cu care am parcurs crestele mi-a spus despre Cappadocia: “It’s from another planet!” Şi nu era departe de adevăr, deşi cred că cea mai bună descriere a acestui loc este cea a creaţiei naturii (designed by nature), aşa cum aveam să descopăr într-una din campaniile de promovare.
Despre Cappadocia sunt multe de spus. Istoria sa începe cu milioane de ani în urmă, când Erciyes Dağı (3.916m), Melendiz Dağı (2.293m) şi Hasan Dağı (3.253m), trei vulcani din apropiere au decis să scuipe foc şi cenuşă. Lava giganţilor a prins la mijloc tărâmul de azi al Cappadociei, sedimentându-l cu straturi de tufa (o varietate moale de calcar), granit şi bazalt. A urmat un proces milenar de eroziune. Sub acţiunea apelor, a zăpezilor, a vânturilor şi al soarelui, pământul a început să capete forme. Stratul de tufa a fost modelat mai uşor, căpătând forme conice, în timp ce granitul, mai tare, a rezistat mai mult, formând o căciulă peste conuri. De-a lungul vremii, unele din ele au “slăbit”, dând naştere aşa numitelor hornuri de basm (fairy chimneys) cu care Cappadocia este faimoasă. O plimbare printre aceste hornuri este de neuitat. Natura încă nu s-a oprit din sculptat, astfel că, în timp, noi şi noi forme de relief apar în peisaj, spre încântarea efemeră a trecătorilor.
-
- Estul Sălbatic – călare printre hornurile de basm
-
- Istorie şi civilizaţie – oraşele subterane
-
- Gastronomie – Kebab în ţest la cuptor
-
- Geologie – Fairy Chimneys
-
- Cazare inedită – hotelurile-grotă
-
- Natură pură – maiestuosul Hasan Dağı
Odată cu apariţia primilor locuitori (hitiţii) apar şi primele locuinţe. Aceştia au descoperit că roca moale poate fi săpată cu uşurinţă până ajunge în contact cu aerul. Au construit case în grote, adăposturi pentru animale sau pentru oameni. Mai târziu au apărut pe aceste meleaguri pustnicii, care au găsit aici locaţia ideală pentru meditaţie şi rugăciune. Au săpat la rândul lor lăcaşe sfinte despre care se crede că sunt primele mănăstiri creştine. Se estimează că în Cappadocia există peste 3.000 de mănăstiri, multe dintre ele nedescoperite, ascunse şi în ziua de azi în labirintul de piatră. Pictate şi sculptate după practica bizantină, reprezintă o adevărată comoară arhitectonică.
În epocile romane şi bizantine au apărut primele oraşe subterane. Ferindu-se din calea invadatorilor arabi, localnicii au fost nevoiţi să-şi caute salvarea în pământ, devenind aşa numiţii troglodiţi, pentru că îşi aflau vizuinile în adâncul său. Au luat astfel naştere o serie de ascunzători subterane conectate între ele printr-o reţea sofisticată de tuneluri de mii de kilometri. Familii întregi se organizau şi trăiau în întuneric cu lunile, dezvoltând sisteme defensive ingenioase în calea duşmanilor (duşman fiind un cuvânt turc cu acelaşi înţeles).
Locuitorii Cappadociei zilelor noastre continuă şi acum să trăiască în conurile stâncoase ale cetăţilor din piatră. Cei aflaţi în oraşele din zone precum Ürgüp sau Göreme au construit hoteluri şi pensiuni săpate în roca moale de tufa, iar turiştii care vin să vadă minunile Cappadociei pot experimenta o astfel de cazare. Locuinţele au avantajul de a oferi, pe lângă confortul clasic al unei camere obişnuite, răcoare vara şi căldură pe timpul iernii, la o temperatură constantă de 12º Celsius. Oraşele seamănă oarecum cu cele din Star Wars deşi, odată cu creşterea turismului, această impresie s-a mai atenuat.
-
- Artă şi meşteşug – ceramica de Avanos
-
- Tradiţie – dansuri populare
-
- Creaţia naturii – Ihlara Valley
-
- Mistic – dervișii rotitori
-
- Aventură – zboruri cu balonul
-
- Forme carstice – Devrent Valley
Cum se ajunge în Cappadocia? Nimic mai simplu. Există curse regulate de avion ale companiei Turkish Airlines iar cele două aeroporturi din zonă, Kayseri (aflat la 90 km) şi Nevşehir (20km) deservesc foarte bine oraşele din zona turistică, oraşe vechi cu nume şi aspect desprinse parcă din trilogia Stăpânul Inelelor. Ürgüp, Üçhisar, Göreme, Selime, Zelve sau Avanos sunt doar câteva dintre ele. De asemenea, Turcia dispune de un sistem bine pus la punct de autocare, astfel că se poate ajunge în Cappadocia pe şosea. Odată sosit aici, nu trebuie să pierdeţi timpul. Căutaţi variantele cele mai bune de explorare a zonei. Numeroasele agenţii de turism vă vor propune diverse variante de traseu (cel roşu şi cel verde fiind cele mai frecvente), ce vin de obicei la pachet cu ultimul răcnet în materie de turism – o călătorie cu balonul peste crestele zimţate ale Cappadociei. Am încercat aşa ceva şi pot recomanda zborul ca fiind una din cele mai interesante experienţe.
Așadar, bun venit în Katpatuka, tărâmul Frumoșilor Cai!
Yuhuuuu, deci vine și balonul 🙂
Vine, vineee! Dar ce, numai unul …?
Incredibila zona! Sincer n-am mai auzit de ,,tufa" pana acum. Si nu seamana acele stanci, cu tuful vulcanic. Mai exista o varietate numita tuf calcaros sau travertin, dar nu prea are legatura cu eruptiile vulcanice.Oricum interesant.Invatam si noi…
Cu respect.
Viorel, adevărul e că n-am știut să traduc “tufa” așa că am luat cuvântul ca atare. Atât în pliante cât și din explicațiile ghizilor am aflat de tufa.
Ce același respect.
Weekend plăcut!
Foarte tare, abia astept povestile urmatoare!
Cat ai stat in zona, badger?
Cappadocia – 4 zile, cu tot cu Ankara si Tuz Golu, o săptămână.
si eu credeam ca troglodiți e un termen peiorativ 🙂