Am păstrat pentru sfârșitul vacanței răsfățul scăldatului în Blue Lagoon. O luăm spre vârful peninsulei Reykjanes, prin câmpuri nesfârșite de lavă. O mare verde. Oprim mașina, pentru că trebuie să mă pierd măcar pentru puțin timp printre valurile de mușchi. Mă întind pe salteaua groasă și moale și-mi spun că pe o vreme mai prietenoasă, acesta ar putea fi dormitorul meu pentru întreaga vacanță. Mă ridic repede, pentru că în octombrie, salteaua este din cele cu apă. Fuioarele de abur ale centralei geotermale Svartsengi, care încălzește toate locuințele din Reykjavik, ne spun că ne apropiem de Bláa Lónið. Acest abur a dat și numele capitalei, întemeietorul așezării numind orașul „Golful fumegând”. Hotărăsc să nu intru înainte de a da târcoale bazinelor, cât încă mai este lumină bună. Aflată în mijlocul câmpului verde, laguna formată din multe bazine puțin adânci se confundă cu cerul. Ai zice că este vasul în care Artistul își spală pensulele cu care colorează bolta în zilele senine. Albastrul este lăptos, iar rocile negre atinse de apă capătă haine albe, ca de var. Pe măsură ce te apropii de izvorul geotermal, apa de mare subterană, încălzită la contactul cu magma în răcire, este din ce în ce mai caldă, iar aburii învaluie suprafața ei, la întâlnirea cu cele 9-10 grade Celsius ale aerului. Intru în complex, dupa ce mă împodobesc cu o brățară albastră de 30 de euro. Ea îmi va servi drept cheie pentru vestiar, dar și drept card de credit pentru tot ce voi cumpăra înăuntru. După dușul obligatoriu, regulă strictă valabilă pentru toate băile termale din Islanda, ies în aerul rece, dar mă scufund imediat în apa de 40 de grade. Prietenii mei au deja chipurile acoperite cu nămol alb de siliciu adunat de pe marginea lagunei sau din vasele speciale umplute periodic. Le urmez pe dată exemplul. Apa este sărată și caldă, relaxarea totală. Măștile și masajele faciale cu siliciu ne transformă tenul în ceva ce numai bebelușii au, dar îl țin acoperit cu scutecul. Și ca să ducem sesiunea de spa la apogeu, bem câte un smoothie cu spanac și ghimbir, plutind pe suprafața apei, în pătura de vapori deschizători de pori. Asta doar pentru că, spre marea mea dezamăgire, la insula-bar nu aveau tocmai cocktailul Blue Lagoon. Sauna de aici este cea mai adevărată din câte am văzut până acum. Un igloo din rocă vulcanică, în care din când în când aburul izvorului geotermal pătrunde cu zgomot. Acea jumătate de oră dedicată lagunei s-a transformat în vreo patru ceasuri. Și nu ne-am da plecați dacă nu am mai avea câte ceva de făcut în capitală. De pe terasa restaurantului Lava, unde este master cel mai bun chef al Scandinaviei, apusul dă o nouă înfățișare lagunei și câmpului de lavă.