Explore Hatta – un altfel de Dubai
Trekking, kayaking, mountain biking, cățărare sau campări pe malul lacului înconjurat de munți. Ai spune că toate astea nu le vei putea asocia în veci cu Dubai dar te înșeli amarnic. Pentru că emiratul are o față neștiută – Hatta.
La granița cu statul Oman vei întâlni natura altfel decât ai fi crezut că există în zona Golfului Persic. Cei mai mulți se limitează la o tură prin Dubai, orașul cosmopolit al lumii moderne, cel mult o escapadă prin Abu Dhabi iar dacă e și un Sharjah pe listă, deja e suficient. Orașul supertehnologizat, ticsit de atracții te ține captiv în ghearele sale și doar tura (deja consacrată) cu jeepul prin împrejurimi îți mai dă o gură de oxigen, acolo simți aerul curat al deșertului … acolo poți să admiri apusul, altfel decât printre zgârie nori.
Munți, ape, oaze de verdeață. Așa ceva nu întâlnești în inima deșertului, acolo unde omul modern a reușit, cu ajutorul petrolului, să ridice insule artificiale, sticlă și beton și să transforme visele în realitate. Și totuși, dincolo de deșert, Dubai nu înseamnă doar tehnologie și progres. Natura nu este prezentă doar sub formă de nisip, iar Hatta este dovada incontestabilă. La 130km sud-est de marele oraș am pășit în munții Al Hajar, în aria de conservare a Munților Hatta, o enclavă a emiratului. O altă față a Dubaiului, un loc pitoresc, unic, plin de viață, unde aventurierii și amatorii de biodiversitate pot experimenta de toate – istorie, tradiții, aventură în natură. Un loc unde viața decurge pe slow motion, spre deosebire de ritmul fast forward din Dubai Marina, downtown sau JBR.
Într-una din precedentele incursiuni în Emirate am avut de ales în ultima zi între Abu Dhabi și Oman. Cum pentru viza de Oman erau necesare două zile iar pentru capitală nu aveam suficient timp de explorat, am ales un tur privat în Hatta. Am primit un Tahoe cu șofer pakistanez pe post de ghid (în Emirate majoritatea șoferilor sunt pakistanezi) și am pornit pe autostrada care tăia deșertul spre aria de conservare a Munților Hatta.
În trecut parte din statul Oman, Hatta a fost cedat către Dubai în jurul anului 1850, când omanezii au realizat că nu îl pot apăra în fața triburilor Buraimi. Azi e o destinație populară pentru rezidenții din Dubai, care vin aici cu familiile, mai ales în toiul verii, pentru a scăpa de căldura insuportabilă din oraș. Iar când vorbim de căldură în Dubai, știm ce spunem. Adevărata bogăție nu e însă turismul, ci rezerva de apă care asigură aprovizionarea întregii zone, ținând cont de faptul că litrul de apă e uneori mai scump decât cel al benzinei. Dacă în Dubai, înainte de era petrolului, localnicii trăiau din comerțul cu perle, localnicii din Hatta erau cultivatori apreciați de curmali, folosind atât fructele ca o importantă sursă de hrană cât și lemnul palmierului ca material în construcții.
În zilele noastre, energia este cuvântul de ordine în Emirate. Dubai s-a reinventat, astfel încât doar 5% din venituri provin din petrol, restul din investiții financiare, comerț, turism sau banking. Nevoia de apă, în condițiile unui climat deșertic și a unei creșteri economice era deci pe primul plan și fiecare din cele 7 emirate a acționat. Abu Dhabi, spre exemplu a inaugurat recent cel mai mare rezervor de apă desalinizată din lume, la Liwa. În aceste condiții, zona Hatta a crescut datorită rezervelor de apă și nu numai. În 1990 este construit barajul, iar lacul aprovizionează o hidrocentrală cu capacitate de 250MW.
Dacă acasă avem Muzeul Satului, aici am descoperit Hatta Heritage Village, un muzeu în aer liber în care am descoperit stiluri de viață arhaice din vremuri de demult. În ciuda progresului, mulți arabi continuă să adopte un stil de viață simplu, întâlnirile la o bârfă, o curmală, un ceai sau o shisha sub o frunză de palmier fiind ceva obișnuit. În orașul vechi există încă turnurile militare de la sfârșitul secolului al XIX-lea, forturile sau moscheea. L-am lăsat pe pakistanez să tragă un pui de somn în Tahoe și am urcat într-unul din forturile din Hatta Hill Park. De aici se vede ca-n palmă întreg orașul. Dincolo de el sunt munții Hajar, ireal de spectaculoși.
Munții Stâncoși (traducerea din arabă), împărțiți frățește de Emiratele Arabe Unite și Oman sunt cei mai înalți din zona de est a peninsulei Arabia. Aici încă găsești plantații întregi de curmali și măslini, din loc în loc dai de o turmă de capre sau de cămile. Odată intrați în aria de conservare, peisajul se schimbă complet. Am lăsat în urmă vegetația și palmierii, suntem într-o zonă deșertică, cu toate că am ajuns în munți. Tahoe își face treaba din plin, străbătând fără efort drumurile offroad. Până la baraj nu am oprit decât pentru câteva cadre cu fluturii Monarch. Deși pare pustie, zona e bogată în floră și faună, inclusiv câteva specii de șopârle, prezente doar aici, în Hajar. Merită o întoarcere pentru câteva zile de explorări.
Panorama de la baraj este incredibilă – crestele munților se oglindesc splendid în apele verzui ale lacului de acumulare. În miezul zilei căldura își face de cap într-o tăcere apăsătoare. Am avut noroc, nu suntem decât noi pe aici, ne bucurăm în liniște de peisaj. Îmi imaginez că pot explora întreaga zonă la bordul unui caiac, pot străbate toate aceste creste la pas sau pot înnopta în inima muntelui. Dar timpul ne presează și nu putem sta mai mult. Cu siguranță altă dată.
Cu imaginea lacului în minte, am pornit înapoi către Dubai. Trecem pe lângă o moschee imensă în construcție, în plin deșert. “Va fi cea mai mare din emirate”, îmi spune pakistanezul. De ce e așa izolată? … întreb. “Nu-ți face probleme, în 10 ani aici va fi oraș”. Ceva mai încolo, tot în construcție, cel mai mare zoopark safari din lume. Intrăm în oraș și ni se așterne în fața ochilor impunătorul skyline, cu Burj Khalifa în prim plan. O ultimă încercare de evadare în natură, în plin oraș – oprim la Ras al Khor Wildlife Sanctuary, în căutarea biodiversității. Nu dau de flamingo, deși sunt asigurat că există. Nu departe de mica deltă din oraș e șantierul viitoarei cea mai înaltă clădire din lume, Dubai Creek Tower.
Orașul crește, doborând record după record. Sticla și betonul vor mușca din ce în ce mai mult din nisipul fin al deșertului iar insulele artificiale vor câștiga și mai mult din largul mării. Cu toate astea, un lucru e sigur – arabii nu pot muta munții din loc. Pentru că va exista mereu Hatta – un altfel de Dubai.
