Cu gândul la pilda lui Pitagora urcăm spre Meteore. Timpul ne presează așa că nu vom opri decât la Varlaam. Data trecută am mai urcat la Sf.Ștefan, Rousanou și Marele Meteor. Sfânta Treime și Sf.Nicolae Anapafsas completează grupul de mănăstiri ce pot fi vizitate. Oricum, la Meteora ai nevoie de cel puțin două-trei zile pentru a lua la pas întreaga zonă. Oprim într-un punct de belvedere, ne cățărăm pe stânci și admirăm de la înălțime panorama completă. Pustnicii au venit aici prin sec.al XI-lea și au trăit în grote săpate în piatră. Trei secole mai târziu apăreau primele mănăstiri, ca refugiu în calea turcilor și a albanezilor. Accesul se făcea vertical, cu un sistem de scripeți, imposibil de imaginat pentru un muritor din ziua de azi. Scările pe care le folosim acum au fost construite abia cu un secol în urmă. Monahii s-au adaptat rapid, astfel că în doar câțiva zeci de ani au trecut de la izolarea totală la comerțul înfloritor cu cele sfinte. Accesul în mănăstirea Varlaam costă 3 euro iar magazinul este luat cu asalt de creștini. Și suntem în extrasezon.