Aș zice că partea comercială din centrul Gibraltarului e mai degrabă un talcioc ferchezuit unde vin englezii de vârsta a treia să-și facă facă aprovizionarea, atrași de mirajul taxelor mici. Strada principală ce pornește din piața centrală e plină de mici magazine ce mustesc de produse, de la electronice la țigări, de la alcool la souveniruri. Casele de schimb valutar nu oferă nu curs avantajos, așa că mai bine cumpărați direct cu cardul. Nimic neobișnuit pe aici, doar vânzoleală continuă. Adevărata frumusețe a Gibraltarului am descoperit-o urcând cu un microbuz pe Queen Road, într-un minitur în căutarea maimuțelor, cu un șofer-ghid foarte expeditiv. Din păcate nu am avut suficient timp să admirăm pe îndelete întreaga panoramă (impresionantă, fără doar și poate), dar maimuțele au răspuns prezent la întâlnire. Te iau în primire chiar la intrarea în peștera Sf.Mihail. Dacă nu ești atent, îți sar în spate și îți fură din rucsac. Cele din Kathmandu mi s-au părut mai conectate la treburile lor interne, aici însă oportunismul este cuvântul de ordine. Deși sunt protejați de legile locale și primesc zilnic o porție consistentă de fructe, semințe, măsline și alte bunătăți naturale, maimuțoii poftesc la toate prostioarele turiștilor. Nu încercați să-i hrăniți, amenda este de 500 de lire. În plus, riscați să intrați în conflict cu cei mai recalcitranți. La urma urmei, sunt animale semisălbatice cu un comportament total imprevizibil.