Turnul cu Ceas al lui Rezo Gabriadze
Capitala Georgiei, Tbilisi este într-o continuă schimbare. Clădiri extravagante şi impunătoare din sticlă, oţel şi beton îşi fac loc printre bisericile seculare, printre casele vechi şi dărăpănate, printre rămăşiţele unui regim sovietic aproape dispărut. În acest cadru, cu greu mai găseşti construcţii noi ce amintesc de trecut. Şi totuşi …
Rezo Gabriadze este un artist georgian faimos. Născut în 1936 în Kutaisi, scenaristul, regizorul, pictorul şi sculptorul Rezo deschide în 1981 la Tbilisi primul teatru de marionete din Georgia, într-o clădire veche, din a doua jumătate a secolului 19, ce aparţinuse unui meşter fierar. După o lungă perioadă în care a fost închis, teatrul intră în reconstrucţie şi la 6 noiembrie 2011 este redeschis, la aniversarea de 30 de ani. Noutatea o constituie însă un turn care la prima vedere ar părea că este acolo de zeci sau sute de ani, însă Turnul cu Ceas al lui Gabriadze este o construcţie nou-nouţă, ce nu are decât … doi ani.
Aflaţi fiind în Tbilisi, am căutat turnul şi ne-am amuzat de forma sa înclinată, neregulată. Dă impresia că este gata să cadă iar grinda metalică ce îl susţine vine să întărească această idee. Care este povestea sa? În imediata vecinătate a teatrului de păpuşi există o altă clădire din secolul 19, în centrul istoric din Tbilisi, pe strada Shavteli nr.13, lângă cea mai veche biserică din oraş, basilica Anchiskhati. Aici s-a gândit Rezo să ridice un turn, odată cu redeschiderea teatrului, care să combine stiluri arhitecturale diferite, de la cele georgiene la cele bizantine, italieneşti sau ruseşti. Deoarece spaţiul şantierului era foarte mic, puţini s-au încumetat să lucreze la ridicarea sa. Ca orice artist, Rezo avea antipatie faţă de metodele şi materialele moderne, precum cimentul, preferând varul ca material principal, utilizat pe scară largă în Georgia.
-
- Turnul lui Rezo Gabriadze
-
- Ceasul din vârful turnului
-
- Plăcile ceramice sunt confecţionate chiar de Rezo
-
- Turnul lui Rezo Gabriadze
Zis şi făcut. A cumpărat cărămizi din târgurile de vechituri, rămăşiţe ale clădirilor din secolele 19 şi 20, demolate sau distruse de cutremur iar piatra a adus-o de la trei cariere diferite din afara oraşului. Nu a dorit folosirea polizorului unghiular, considerând că pereţii executaţi cu astfel de unelte sunt reci, fără personalitate. Drept pentru care a angajat doi meşteri pietrari, pe Otar Magrakvelidze şi pe Avtandil Lezhava, le-a pus la dispoziţie ciocane şi dălţi şi i-a omenit cu bunătăţi la masa de prânz. Asemeni calfelor călătoare din Transilvania, aceştia s-au apucat să ridice turnul după vechile obiceiuri din secolul 12.
Construcţia a durat aproape 4 ani. Asamblarea ceasului a căzut în sarcina unui renumit ceasornicar, pe numele său Schmidhofer. Deşi pare că e făcut din resturi şi că se va prăvăli curând la pământ, ceasul merge perfect. La fiecare oră, un înger înaripat iese din turn şi bate cu ciocanul în clopot, iar de două ori pe zi, la orele 12 ale amiezii şi la 7 după amiaza, o cortină se deschide, dezvăluind un scurt act de teatru intitulat Cercul vieţii – un bărbat îşi întâlneşte aleasa, urmează nunta, naşterea copiilor iar la final moartea. În partea inferioară a turnului se află două panouri cu plăci ceramice, create şi pictate manual chiar de Rezo. Turnul este situat într-o mică piaţetă, iar dacă doriţi să-l admiraţi pentru mai mult timp în compania unei cafele aflaţi că Rezo s-a gândit şi la acest amănunt şi a deschis o cafenea la intrarea în teatru, cu o terasă cochetă aflată chiar la baza turnului.
-
- Rezo Gabriadze. Foto: gabriadze.com
-
- Turnul cu Ceas al lui Rezo Gabriadze
-
- Tbilisi, Centrul Vechi
-
- Cafeneaua de la baza turnului
-
- Basilica Anchiskhati
Dincolo de forma sa neobişnuită, Turnul cu Ceas al lui Rezo Gabriadze reprezintă un simbol şi totodată un protest împotriva guvernului georgian care preferă să investească sume imense în construcţii noi precum noua clădire a Administraţiei Publice, aflată nu departe de teatru (pe care am vizitat-o şi noi), ingnorând total clădirile vechi din centrul oraşului care stau să cadă. Într-adevăr, mai ales după bombardamentele ruseşti, multe case vechi sunt în paragină iar ce e mai grav este că există oameni (în special pensionari) care continuă să trăiască între ruine. Astfel de case se află la doi paşi de Palatul Prezidenţial. Dar asta nu ne priveşte, pe noi ne-a interesat turnul lui Gabriadze. Dacă aveţi drum prin capitala Georgiei, nu uitaţi să-i faceţi o vizită … pentru că merită!
