Dervişii rotitori, între tradiţie şi spiritualitate
De mai bine de şapte secole, urmaşii poetului Jalāl ad-Dīn Muhammad Balkhī, cunoscut în Turcia mai degrabă sub numele Mevlānā sau Rumi, duc mai departe un ritual mistic, o ascensiune spirituală în căutarea perfecţiunii, transpusă într-o ceremonie aparent simplă dar plină de semnificaţii: Sema.
Nu mă apuc să filosofez pe tema ordinului Sufi, creat în 1273 de adepţii lui Rumi, la scurt timp după moartea acestuia. Pentru noi, creştini călători şi avizi de cunoaştere, dansul dervişilor reprezintă doar o parte a spectacolului turistic. Pentru credincioşi e ceva mai mult. Sema este un ritual vechi de 700 de ani ce combină recitări din poemele Mevlānā, pasaje din Coran acompaniate de muzică tradiţională orientală şi dansul dervişilor, ce intră în transă putând în acest fel să execute la nesfârşit rotiri în jurul propriei axe. Se crede că omul este posesor al unei inteligenţe care-l distinge şi îl face superior altor fiinţe. Dervişii (Semazen în turcă) îşi provoacă spiritul în a înţelege şi a armoniza cu toate fiinţele din jur.
Ceremonia Sema reprezintă o călătorie mistică a fiecărui individ, o ascensiune spirituală prin minte şi iubire pentru aflarea adevărului şi a perfecţiunii. Însuşi costumul dervişului este plin de semnificaţii – pălăria înaltă şi conică reprezintă mormântul egoului, cămaşa albă cu poale largi ce se roteşte armonios în timpul dansului semnifică giulgiul egoului iar mantia neagră ce este abandonată înainte de începerea rotirii reprezintă părăsirea mormântului şi renaşterea spiritului în adevăr. Poziţia dervişului nu este nici ea întâmplătoare – mâna dreaptă este întinsă spre cer, cu palma ridicată pentru a primi binecuvântarea cerească, iar cea stângă coboară spre pământ, într-o mişcare stânga-dreapta în jurul inimii. Capul este aplecat lateral pe braţul ce tinde către divinitate, pregătit parcă de primirea unui tăiş de iatagan. În acest fel dervişul îmbrăţişează întreaga omenire cu afecţiune şi dragoste.
În orice caz, dincolo de aceste semnificaţii încâlcite rezultă un spectacol plăcut. Am văzut dansul dervişilor rotitori la Istanbul într-o cârciumă în aer liber, la o “ceremonie” care numai plină de misticism nu era. Pentru a intra totuşi într-o atmosferă cât de cât spirituală recomand participarea la un spectacol dedicat. Interesant este faptul că ordinul Mevlevi a fost interzis din 1925 de preşedintele nou formatei republici turce, Mustafa Kemal Atatürk. În ciuda acestei măsuri, adepţii sufişti au continuat pe ascuns să practice ceremonia Sema, până în 1954 când li s-a permis în anumite condiţii (pe considerente mai mult turistice) să revină în viaţa publică prin organizare de spectacole. De fapt, Sema este considerat şi acum un act spiritual, un ritual religios, astfel încât participanţii sunt rugaţi să nu aplaude şi să nu fotografieze în timpul ceremoniei.
-
- Mistic – dansul dervişilor rotitori
-
- Dansul dervișilor rotitori – Cappadocia
-
- Dansul dervișilor rotitori – Cappadocia
-
- Dansul dervișilor rotitori – Cappadocia
-
- Dansul dervișilor rotitori – Cappadocia
-
- Dansul dervișilor rotitori – Cappadocia
La un astfel de spectacol am participat în Cappadocia. Durează 45 de minute şi costă 60 lire turceşti. Scena rotundă este situată într-un fel de subsol, înconjurată de staluri cu câteva rânduri de scaune. Nu este nimic impunător. Interesant este că o anumită parte a încăperii este liberă, fără scaune. Este locul spre care dervişii îşi adresau rugăciunile în timpul ceremoniei. De cele mai multe ori, ritualul este acompaniat de un ansamblu de 4 muzicieni, iar instrumentele cele mai întâlnite sunt Kemençe (asemănător chitarei, ceva mai alungit) ori Tanbur (o balalalică rotunjită), Ney (un flaut lung), Kudüm (două tobe) şi o formă de ţambal a cărei denumire mi-a scăpat. În spectacolele mai complexe apar şi altele, cum ar fi Rebab, Bendir sau Halile. Muzicienii îmbracă şi ei acelaşi port plin de semnificaţii. După ce îşi acordă instrumentele, intră în scenă dervişii (cinci la număr plus maestrul), în tăcerea solemnă a publicului. Ceremonia Sema constă în şapte părţi distincte, fiecare cu semnificaţia ei, astfel:
1. În debut este elogiat Profetul Muhammad (Nat-i serif), ce reprezintă dragostea şi toţi profeţii dinaintea lui. A-l lăuda pe Profet înseamnă a-l lăuda pe Dumnezeu, cel care i-a creat pe toţi.
2. Elogierea este urmată de sunetul tobelor Kudüm, reprezentând ordinul divin al Creatorului: Kun! (există)
3. Urmează o reprezentaţie de Ney, ce reprezintă prima suflare ce a dat viaţă tuturor – suflarea Divină
4. Este momentul în care dervişii îşi leapădă mantiile şi pornesc rând pe rând în rotirea frenetică, intrând totodată în transă, în acordurile muzicii numite peshrev. Această parte simbolizează salutul sufletului, ascuns în forme şi trup.
5. Se execută patru saluturi (Selams). La sfârşitul fiecărui salut (marcat printr-o înclinare uşoară), dervişul mărturiseşte (la fel ca în debutul ceremoniei) unitatea sa cu Dumnezeu.
6. Se recită versete din Coran, în special versetul 115 din Sura Bakara
7. Ceremonia ia sfârşit cu o rugăciune pentru odihna sufletelor tuturor profeţilor şi a credincioşilor. După acest ultim pas, dervişii rotitori părăsesc discret scena, întorcându-se în chiliile lor pentru meditaţie (tefekkür).
-
- Dansul dervișilor rotitori – Cappadocia
-
- Mistic – dervișii rotitori
-
- Dansul dervișilor rotitori – Cappadocia
-
- Dansul dervișilor rotitori – Cappadocia
-
- Dansul dervișilor rotitori – Cappadocia
Nu ştiu dacă am înţeles mare lucru din acest ritual străvechi. Se înţelege că majoritatea informaţiilor de mai sus au fost documentate, mai mult sau mai puţin corect, încercând în acelaşi timp să completez imaginea din acea seară a dervişilor rotitori. Că au intrat sau nu în transă, că au atins sau nu perfecţiunea, doar ei pot şti. Ce vă pot spune e că spectacolul merită atenţie, deci nu ar trebui ratat.
Îți recomand să citești cele 40 legi ale iubirii, scrisă de Elif Shaik. Îți va plăcea în mod sigur. O poveste contemporană amestecată cu Rumi.
Cam multe legi … bine, fie, o citesc! 🙂
Subscriu la recomandarea Lilianei:)
Ti-au iesit foarte bine pozele cu dervisii, ale mele nu sunt la fel de bune. In Uzbekistan, am discutat cu ghidul nostru despre Rumi. El mi-a spus ca ei, musulmanii, nu il vad ca pe un poet – sau nu in rpimul rand -, nici macar ca pe un filosof, ci ca pe un mare invatator! De aceea il venereaza.
Da, la fotografii a fost destul de greu pentru că era lumina foarte slabă iar blitz nu aveam voie să folosesc. Am stat mai în spate și am folosit teleobiectivul pentru a nu fi băgat în seamă. Se vede clar zgomotul de imagine, cred că am făcut cu 12800 ISO, uneori chiar cu peste 25000.
Aștept să termine Renu cartea, apoi o iau eu.