Corespondenţă din Pokhara
Resham Pheeree ree, Resham Pheeree ree,
Udeyra jaunkee dandaa ma bhanjyang
Resham Pheeree
Kukur lai kutti kutti, biralo lai suri
Timro hamro maya priti dobato ma kuri.
Acest cântec, foarte popular în Nepal, s-a născut în Pokhara şi este preferatul trekkerilor şi al şerpaşilor în drumul lor spre Himalaya. Al doilea oraş al Nepalului după Kathmandu, Pokhara este punctul de plecare către celebra rută Annapurna Trek. Optmiarii Dhaulagiri, Annapurna sau alte vârfuri spectaculoase se oglindesc în zilele senine (puţine, ce-i drept) în pitorescul lac Phewa, aflat în imediata apropiere. Dar Pokhara nu înseamnă doar trekking, este paradisul sporturilor extreme. Aşadar, iată-ne, de ieri am ajuns aici. Dragi prieteni călători, Namaste din Pokhara!
Am părăsit jungla din Chitwan şi, după o călătorie de 6 ore am ajuns. Drumul a fost interesant, la mare înălţime (jos aveam râul Trisuli iar uneori treceam aproape de limita hăului), plin de praf şi hâţâneli. Am aflat de la Bijaya, ghidul nostru şi ulterior din The Himalayan Post că pe aceeaşi rută, înaintea noastră, în aceeaşi zi, un autobuz a căzut dramatic în prăpastie. 41 de morţi. Avem însă noroc de şofer bun, plus un puşti a cărui misiune e de a verifica pe partea opusă a busului cât de aproape de margine suntem. În Nepal, traficul se derulează adeseori la limita imposibilului, cu multă gălăgie (şoferii claxonează extrem de des, doar pentru a-şi semnala prezenţa) şi multă toleranţă. Se şofează la mica înţelegere, fără nervi, fără înjurături. Busurile locale sunt pline, fără aer condiţionat, motiv pentru care mulţi pasageri călătoresc pe plafon, la aer, laolaltă cu bagajele, caprele sau alte rase domestice ce pot fi urcate la cucurigu.
În Pokhara ne-am permis ore bune de relaxare, shopping şi … sporturi extreme. Aici wifi-ul este la mare căutare, motiv pentru care ne-am ales cu grijă cârciumile. Suntem deja clienţi fideli la Once Upon a Time, de pe terasa căruia transmitem acum. Vis-a-vis de hotel avem un mic magazin de fructe de unde ne alimentăm cu salate proaspete sau cu sucuri 100% naturale, proaspăt stoarse, degustate pe loc. În prima seară am dorit papaya, iar vânzătorul ne-a promis că aduce a doua zi. De dimineaţă, un puşti de 12-13 ani (probabil fiul) ne-a spus: Big Boss is at big market, buy papaya. De atunci, toată lumea trece pe la Big Boss, aşa i-a rămas numele. Foarte gustoase sucurile lui Big Boss.
Ne place să socializăm cu oamenii, nepalezii sunt extraordinari. Foarte prietenoşi, foarte calzi şi, spre deosebire de chinezi, nu sunt puşi pe japcă. Am nimerit în atelierul unui meseriaş în broderii la care ne-am personalizat tricouri. După ce am văzut cu ochii noştri ce poate scoate la maşina de cusut (fără computere, fără alte tehnici moderne, doar la ochi) şi ne-a asigurat că are o experienţă de 25 de ani în domeniu, am dat comanda. În 2 ore aveam scris pe piept travelbadge®s in Nepal.
Azi a fost zi de sporturi extreme. Unii din noi s-au distrat pe la 4.000m în zboruri ultrauşoare cu deltaplanele motorizate, alţii au încercat un rafting mai serios, alţii au făcut paragliding. Câţiva dintre noi au făcut chiar şi voluntariat la un orfelinat. Ne-am trezit la ora 4 (!!!) şi ne-am aruncat într-un microbuz în direcţia Sarangkot, un deal din apropiere de unde se vede răsăritul peste Annapurna. Mutare greşită. A fost o dimineaţă plină de nori, locul cu pricina mustea de chinezi iar soarele nu prea a ieşit din nori. După un răsărit ratat am completat somnul până pe la 10, motiv pentru care am pierdut micul dejun. Dar marele câştig al zilei a fost, bineînţeles, zborul cu parapanta. Ne-am întors pe Sarangkot şi ne-am lansat. Senzaţia nu poate fi descrisă în niciun fel. Am planat în tandem cu instructorii ruşi până la marginea lacului Phewa, peste dealurile terasate, pline de orez. Din păcate, optmiarii himalayeni au rămas ascunşi după nori (mai mult noroc au avut cei care s-au dat cu deltaplanele), însă spectacolul a fost gustat din plin.
Pe lângă aceste activităţi, am admirat totuşi câteva vârfuri care au binevoit să iasă la iveală. Am privit către Annapurna I (8.091m) de la Golden Temple, o stupa aflată pe dealul de lângă Phewa Lake, apoi am vizitat un sat de refugiaţi tibetani, de unde ne-am aprovizionat cu fel şi fel de prostioare, local hand made. A … şi să nu uităm … Momo tibetane sunt cele mai bune.
Mâine ne întoarcem pentru ultimele zile în Kathmandu, unde ne aşteaptă o nouă senzaţie – drumul către Everest. Nu vă speriaţi, nu ne vom căţăra, dar vom admira cel mai înalt punct al planetei din avion. Asta dacă ne permite vremea. Aşa că vă rugăm să ne uraţi vreme bună, să ajungem pe acoperişul lumii. Toate bune!
va tin pumnii, sa te intorci acasa sanatos si cu multeee poze
Sa aveti parte de o vreme superba si astept poze multe poze
Tare de tot marca TravelBadgers!