România Autentică - Cocoloș la stâna din Golcin

TravelBadgers June 6, 2015

România Autentică – Cocoloș la stâna din Golcin

Călător prin România, România, Sibiu, Transilvania No Reply

count 1

count 2

count 3

count 4

count 5

Majoritatea îl știe sub denumirea de “Bulz”. În zona Sibiului, în patria laptelui și a brânzei, toată lumea îi spune cocoloș. Iar pe cel mai gustos îl găsești acolo sus, la stână. Dragi prieteni, pregătiți-vă temeinic pentru că … o să vă fie poftă! 🙂

Uitați de bulzul clasic de la restaurant. În puține locuri mai găsești pe cineva care să-l prepare ca la carte – cu brânză proaspătă din Mărginime, cu mămăligă coaptă la ceaun, încins pe foc cu lemn de brad. Se face brânza ghemotoc și se acoperă ca un cocon cu mămăligă. Pentru a întregi savoarea, mai pui înăuntru un cârnaț afumat și iată cocoloșul – iute cu el în jar. După câteva minute de perpeleală zdravănă e numai bun de savurat pe un platou din lemn, în loc de farfurie. Iar dacă îl deguști în mijlocul naturii, admirând plaiurile mioritice alături de un cățel lățos ce abia așteaptă să împartă cu tine bucata de bulz, tabloul este complet. Oare ce-ți poți dori mai mult?!?

Doar că acest mirific tablou nu se află la oraș. Pentru a beneficia de savoarea deliciosului cocoloș trebuie să muncești puțin … nu foarte mult, ce-i drept. Stâna din Golcin se află pe platoul Cibinului, la doar două ore de mers de Cisnădioara, un loc de vis din inima Transilvaniei. Pe Valea Sadului întâlnești la tot pasul stâne, ciobani ce-și pasc în tihnă mioarele și câini vajnici care ar lăsa-o mai moale cu hămăitul dacă te-ai îndura către ei cu un coltuc de pâine sau un boț de mămăligă. În timpul zilei, în plin sezon nu prea îi prinzi pe ciobani la stână, n-au timp să-ți satisfacă poftele. Așa că, dacă vrei să ai parte de o experiență așa cum am avut-o noi, ia-ți un ghid local.

: Se pregătește ceva …

: Plaiuri mioritice

: Ciobanul Gheorghe de la Golcin. Foto: Transylvania Guide Sibiu

: Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai

: În drum spre stână

: Vegetație montană

: De pe la stână

Dis de dimineață, la Pensiunea Casa Soarelui ne așteaptă Iulian și George pentru o tură de trekking pe meleaguri mioritice. Nu prea aveam idee ce ne așteaptă, aflasem doar că ținta este o stână oarecare de pe munte. În Cisnădioara ne aflam pentru a treia oară și mai mult ca sigur că nu va fi ultima. Zona este absolut superbă – pădurile ce o înconjoară, cetatea de pe deal, Michelsberg (denumirea săsească a localității), fânețele și mai ales silueta Făgărașului profilată către est, liniștea tipică satului transilvan, toate acestea te duc cu gândul la raiul pe pământ. Departe de forfota orașului, Cisnădioara este locul ideal pentru o vacanță tihnită, aproape de natură. Muzeul Astra și Rășinariul pot fi vizitate cel mai bine cu bicicleta. Râul Cisnădie taie satul în două iar dacă apuci cursul în amonte, pe Valea Argintului, intri adânc în inima pădurii. Trecând pe lângă Piatra Broaștei (o formațiune carstică pe care nu ai cum să o ratezi), urmezi mai departe firul apei. La un moment dat părăsim valea, urmând o potecă abruptă, marcată de forestieri, printr-o pădure deasă de fagi.

Urcușul este abrupt dar știm că răsplata va fi pe măsură. Ghizii noștri cunosc locurile ca-n palmă așa că nu ne batem capul cu orientarea. La un moment dat ieșim din pădure iar natura ne binecuvântează cu imagini de vis – plaiuri cât vezi cu ochii și crestele domoale, împădurite sau golașe ale Cindrelului. Turmele piaptănă plaiurile mioritice, printre pâlcurile de cireși sălbatici înfloriți. Aici se face cea mai bună brânză din țară. Din loc în loc dai de hodăi (în zona Sibiului li se spun chiar stâne) – căsuțe din lemn în care localnicii țin fânul. Unele din ele par să fie distruse de furtuni, semn că, în ciuda tabloului feeric, viața nu e deloc simplă sus pe munte.

: Ciobănița

: Cheotoarea de la Golcin

: Cățelul de la stână

: Se pregătește mămăliga

: Cireși sălbatici la Golcin

: Căpița, cel mai bun pat

: Farfurie de stână

Ajungem la stână. Ciobanul Ghiță (sau Gheorghe, ca să nu-l confundăm cu cel din reclame) nu este acasă, umblă cu mioarele la păscut dar ne-a lăsat toate cele trebuincioase pentru un prânz de pomină – ceaunul, mălaiul pentru mămăligă și, ce e mai important, brânză în putinei. Gașca se împarte: unii pun osul la treabă, alții fac fotografii, câțiva lenevesc pur și simplu, tolăniți pe iarba moale. Un câine flocos, rămas de pază la stână, nedumerit de musafirii nepoftiți ce trebăluiesc ca la ei acasă, renunță la lătrat în speranța unei bucăți consistente care să-i însenineze ziua. Bucata de brânză pusă la vedere lângă putină îi creează pofte, înfrânate de ceata de fotografi care roiește pe lângă studioul foto ad-hoc. Dublu interes – el pe lângă brânză, noi îl avem în cadru.

În colibă focul arde în vatră. Mămăliga este pe drumul cel bun, clocotind în ceaunul agățat de tavan. Fumul dens ne scoate din când în când afară, unde mesenii, cu urechile lungite de foame nu mai au răbdare și înfig cârnațul în țepușe, deasupra jarului. Antreul a fost gătat deja, toată lumea așteaptă mult râvnitul cocoloș. Un prânz de zile mari la stâna din Golcin. Cocoloașele dispar rapid iar mesenii, sătui de data asta zac pe platoul din fața stânii, într-o toropeală plăcută de primăvară cu soare blând. Nu ne-am da plecați nicicum.

: Vise, taica … vise!

: Ceaunul-minune

: Relaxare

: Valea Sadului

: La un cârnaț

: Cocoloș

: Gata de cocoloș

: MIțoasa

: Ceaun la maxim

E vremea să o luăm din loc, cu mare părere de rău. Întoarcerea este pe o vale diferită, astfel ni se deschid în fața ochilor alte imagini. Drumul trece printr-un sat de țigani, Prislop, aflat în apropiere de Rășinari. Suntem întâmpinați de o ceată de cățelandri care ne anunță zgomotos prezența, alertați în mod special de dulăul care ne-a însoțit permanent în tură, încă din Cisnădioara. Satul este plin de puradei de toate vârstele care ne salută respectuos (o plăcută impresie) și ne cer bomboane. Ne aducem aminte de Tharu, satul de la marginea junglei Chitwan, unde am aprovizionat copiii cu creioane. Drumul o ia pieptiș pe un deal, de pe vârful căruia admirăm întreaga Mărginime. Cetatea Michelsberg este superb profilată pe fundalul Făgărașilor, cu crestele încă înzăpezite. Distingem turlele bisericilor din satele aflate la poalele muntelui. Cu adevărat o Românie autentică.

Gustul nemaipomenit al cocoloșului de la stâna lui Gheorghe din Golcin ne urmărește și acum. În Mărginimea Sibiului sunt nenumărate astfel de delicii, care mai de care mai apetisante. Dincolo de plăcerea gustului rămâne însă experiența unei zile minunate în mijlocul naturii, într-una din cele mai frumoase zone ale țării. Cocoloșul este doar un pretext 😉