Citybreak la Roma
Cari amici, în weekendul ce tocmai a trecut am făcut un salt de +20° Celsius şi am dat o fugă până în Cetatea Eternă. O plimbare pe malul Tibrului, un capuccino divin, o căţărare în clopotniţa din San Pietro, un ocol neprogramat pe la Constanţa şi iată-ne întorşi!
Am fi dorit să etichetăm ca de obicei articolul drept corespondenţă de la faţa locului dar timpul scurt, lipsa internetului în cameră şi dorinţa de a optimiza timpul petrecut în Roma ne-au împiedicat să transmitem live. Nicio pagubă, am câştigat în schimb o zi şi jumătate de plimbare prin ROMAnticul oraş italian. Ne-am reîntâlnit cu istoria şi civilizaţia vechiului Imperiu Roman, am degustat inegalabila îngheţată , am strigat “Mamma Mia!” privind cu jind la vitrinele celebrelor mărci şi ne-am bucurat de un crâmpei de carnaval, desigur nu la nivelul celui din Veneţia, ce se desfăşura în aceeaşi perioadă ceva mai la nord.
Roma este desigur un loc ce nu mai are cu siguranţă nevoie de prea multă prezentare. Două zile sunt prea puţine pentru a cuprinde tot ceea ce oraşul are de oferit. Din acest motiv ne-am hotărât să-l degustăm pe îndelete, bucăţică cu bucăţică şi să lăsăm şi pentru alte ocazii. În ziua de azi, cel puţin din Bucureşti, un citybreak la Roma este cât se poate de avantajos, o cursă low cost ajungând să coste mai puţin de 50 euro, dus-întors cu toate taxele incluse. Orarul este şi el tentant: plecare de vineri la ora 17, întoarcere duminică la 22. Transferul de la Fiumicino se poate face cu trenul sau autobuzul, firma Terravision oferind un dus-întors la 8 euro de persoană. Durata transferului este de aproximativ o oră şi se merge fără oprire până la principala staţie de tren, Termini.
Şi pentru că gara este situată în inima Romei, am decis că aici vom căuta şi cazarea. Zona abundă de hoteluri şi pensiuni, iar oferta acoperă orice tip de confort, în funcţie de preţ. Aş dori să fac unele precizări referitor la Termini. Am citit numeroase impresii despre siguranţa acestei zone, despre calitatea cazărilor şi alte bazaconii. Ca să fiu sincer, ne-am simţit mult mai în siguranţă aici decât în gara din Xian sau în Gara de Nord. Termini este un punct de plecare către întreaga Italie iar aglomeraţia, ceva obişnuit. Veţi găsi aici magazine de toate felurile, farmacii, restaurante, conexiuni către oraş şi una din cele mai aprovizionate librării. Există ghiduri turistice publicate în mai multe limbi (în română nu am găsit), opere celebre ale marilor scriitori italieni pe care îi puteţi citi în original, hărţi şi multe, multe altele. De asemenea, loc pentru depozitat bagaje, linii de metrou, o capelă, agenţii de turism, aurolaci, bişniţari ori cerşetori (în ziua de azi sunt peste tot) şi multă poliţie. Categoric, Termini nu este un loc de speriat.
-
- Roma – castelul Sant’Angelo
-
- Sant’ Angelo, atât podul cât şi castelul
-
- Cupola deschisă a Pantheonului
-
- Roma!
-
- Vatican – Piaza San Pietro
-
- Cupola Vaticanului văzută de la Castelul Sant’ Angelo
Cazarea am rezervat-o cu o lună în avans pe booking.com. Contrar majorităţii opiniilor, am riscat şi am ales un hotel de o stea din zona Termini. În final, Hotel Bed in Roma s-a dovedit a fi un raport foarte bun calitate-preţ (45 euro/camera/noapte). Situat la 300m de Termini, într-o clădire veche cu camere mici şi foarte înalte (într-o astfel de clădire coexistă mai multe mici hotelaşe de acest fel), a fost tot ce ne-a trebuit pentru un weekend low cost. Mai degrabă îl recomand pentru zilele de vară pentru că singurul minus (frigul din prima noapte) a fost prompt rezolvat de Paolo, administratorul hotelului. Se pare totuşi că vesticii sunt mai zgârciţi când vine vorba de costuri. Termoficarea nu era pornită (clima le permite, dar frigul din zilele anterioare şi-a spus cuvântul) iar încălzirea se făcea cu aerul condiţionat, local, pe gustul clientului. Însă curăţenia impecabilă, poziţia strategică, vederea de la balcon şi preţul mic îl recomandă ca fiind una din cele mai bune opţiuni de cazare din Roma.
Am avut noroc de o sâmbătă însorită şi o jumătate de duminică parţial noroasă, cu mici averse. În urmă cu 10 ani am admirat Castelul Sant’Angelo fără a-l vizita. De data asta nu l-am ratat, mai ales că am beneficiat de o reducere de 50% la preţul de intrare cu ocazia sărbătorii Sf.Valentin. O intrare normală este 8 euro. Conceput iniţial ca un mausoleu închinat Împăratului Hadrian, castelul a servit ulterior ca reşedinţă a papilor. Denumirea îi este dată din anul 590 când, spune legenda, o epidemie cruntă de ciumă a fost sfârşită prin apariţia la castel a arhanghelului Mihail, a cărui statuie o putem admira azi în vârf. Panorama Romei de la Sant’Angelo este depăşită poate doar de cea din vârful bazilicii San Pietro, doar că de aici … se poate vedea San Pietro! Şi nu în ultimul rând, reflexiile podurilor din apropiere, oglindite într-un Tibru nu tocmai limpede creează imagini de neuitat.
Am nimerit la Vatican în plină slujbă oficiată de Papa Benedict aşa că am fost nevoiţi să amânăm intrarea în bazilică. Cum la muzeu am mai fost cu altă ocazie, am profitat de vremea bună pentru a lua Roma la pas. Astfel am ajuns din vorbă în vorbă la Piazza Navona, cu ale sale minunate fântâni – Fontana dei Quattro Fiumi în centru, Fontana del Moro în sud şi Fontana del Nettuno (a lui Neptun) în partea nordică, acolo unde ne-am relaxat privind în linişte vânzoleala. Lumina soarelui cădea idilic peste sculpturile şi portretele caricaturiştilor, moment numai bun pentru imortalizat imagini pe card. Se spune că este cea mai frumoasă piaţă din Roma. Greu de apreciat, oraşul are atâtea locuri impresionante încât a stabili o ierarhie este o misiune cât se poate de dificilă.
Aici nu prea ai nevoie de hartă. Traseul te duce în mod firesc de la un obiectiv la altul fără prea mult efort. Trebuie doar să urmezi instinctiv mulţimea, care la mijloc de februarie nu este foarte numeroasă, dar nici de neglijat. Am ajuns astfel la Pantheon, o uluitoare construcţie de secol II, transformată după jumătate de mileniu în biserică creştină. În interiorul său se află mormintele pictorului Rafael şi ale regelui Vittorio Emanuele II. Este cea mai bine conservată clădire antică romană. Structura impresionează şi nu poţi să nu te întrebi, privind în sus prin fereastra domului sferic, cum de au reuşit să construiască aşa ceva în acele vremuri, Pantheonul fiind un model urmat pentru multe alte construcţii ale Renaşterii.
-
- Dăm cu banul, să ne asigurăm revenirea – la Fontana di Trevi
-
- Dolce Vita …
-
- Carnevale di Roma
-
- Un prosciuto suculente …
-
- Fontana di Trevi
-
- Roma văzută la asfinţit din cupola San Pietro
Iată-ne şi la Fontana di Trevi. În acest loc de un romantism aparte se adună parcă toate naţiile de pe pământ – grupuri de spanioli guralivi, la mare concurenţă cu tinerele localnice, africance plinuţe îmbrăcate ţipător, japoneze cu fuste mini care musai trebuie să apară în poză cu semnul victoriei, amatori de gelato şi de panini con prosciuto, romani falşi ce pozează pentru bani ori perechi sărutându-se în timp ce donează comunităţii porţia de fericire, azvârlind peste umăr un centesimo, toţi sub atenta supraveghere a carabinierilor. Ne-am asigurat şi noi reîntoarcerea în Cetatea Eternă, cum altfel decât aruncând bănuţul de rigoare în Fontana di Trevi, bănuţ găsit cu o zi înainte pe străzile oraşului.
O ultimă oprire în mulţime înainte de Vatican. De această dată ne-am odihnit pe treptele din Piazza di Spagna, denumită dupa ambasada Spaniei, aflată în apropiere, trepte ce duc spre impresionanta Trinità dei Monti. Se spune că fântâna de la baza scărilor, în formă de barcă, a fost construită în urma unei inundaţii. Când apele Tibrului s-au retras, o barcă a rămas în acel loc. Piaţa este mai mereu aglomerată, în special cu perechi de îndrăgostiţi, iar printre ei se pierd vânzătorii ambulanţi de trandafiri, adeseori enervant de insistenţi.
Ne-am dorit să revedem oraşul din vârful clopotniţei din San Pietro, aşa că ne-am apucat să urcăm cu sârg. Există un lift care duce până la primul nivel, aparent e un câştig, mai degrabă economisiţi 2 euro urcând pe jos. Interiorul bazilicii poate fi admirat de sus printr-un gard de sârmă destul de gros, însă imaginea de sus merită efortul. E timpul pentru asaltul final. Culoarul se îngustează şi chiar se înclină pe măsură ce urcăm. După alte scări metalice, ajungem în vârf. Soarele de după amiază aruncă asupra Romei o lumină caldă, plăcută, iar umbra imensei catedrale acoperă jumătate de Vatican. Cam aglomerat, dăm din coate pentru un loc “la geam”. De aici se poate vedea imaginea clasică a pieţei San Pietro şi tot de aici pot fi vânate majoritatea obiectivelor – castelul Sant’Angelo din apropiere, Palazzo di Giustitia din spatele său, Pantheonul, monumentul Vittorio Emanuele sau chiar Colloseumul. Mult mai aproape pot fi admirate Grădinile şi Muzeul Vaticanului. Cel mai bun moment de urcat în clopotniţă este după amiaza, când soarele bate direct către oraş.
-
- Sant’ Angelo
-
- Citta di Roma
-
- Carnevale di Roma
-
- Pieta lui Michelangelo
-
- Carnevale di Roma
-
- Vatican
Deşi era anunţat pe afişe în perioada 11-21 februarie, Carnevale di Roma nu e decât o slabă copie a celui din Veneţia. Cel puţin aşa ni s-a părut, pentru că în afară de câţiva mimi cu măşti şi picioroange aflaţi în Piazza del Popolo nu prea ne-am intersectat cu de’ale carnavalului. Undeva pe Via del Corso se pregătea o paradă, dar am ratat-o. Dacă doriţi carnaval în adevăratul sens al cuvântului, mergeţi la Veneţia. În schimb, majoritatea copilaşilor între 3 și 5 ani îşi făceau apariţia în pieţe şi parcuri costumaţi în diverse feluri – în albinuță, în zână, vrăjitor, teletubbies sau … măturător al serviciului comunal al Romei (cel mai convingător personaj, înarmat cu o mătură).
A fost de ajuns pentru două zile, mai lăsăm pe data viitoare. În final trebuie să mai menţionăm că dacă toate drumurile duc la Roma, cel de întoarcere a trecut, în cazul nostru, pe la aeroportul Mihail Kogălniceanu din Constanţa. Din cauza ceţii dense, pilotul a luat în ultimul moment decizia de a nu ateriza pe Băneasa. După o scurtă vizită în terminalul de plecări constănţean, a urmat îmbarcarea şi o nouă încercare, cu succes de această dată. Ne-am întors acasă. Până la următoarea descindere în capitala italiană, mai serviţi câteva fotografii. A fost frumos, vom reveni. Ciao, Roma!
Ciao Roma! Ciao!
Mamma Mia, ce vreme frumoasa ati avut! Excelente poze!
Intr-adevar o gura de aer primavaratec! Am fost cam prin aceleasi locuri, judecand dupa fotografii. Acum, le-am revazut!
La ei a venit primavara mai devreme.
Vad ca la voi e caldura!Si eu daca m-as mai duce la Roma as alege zona Termini (metrou, restaurante ieftine), aprope de tot si toate 🙂
Wow … ce tare este poza Citta di Roma. Ador capuccino si inghetata italiana, mai ales gelato de cafea.
Se pare ca ati adus primavara cu voi.
Sperăm! Am avut noroc de o vreme incredibilă, mai ales că în urmă cu doar două săptămâni a nins și la Roma, după zeci de ani.
Roma e un oras minunat, tot primavara am fost, in aprilie, dar vremea nu a fost atunci prea grozava. Asa ca se impune o noua vizita. Mai ales ca am aruncat banutul in Fontana di Trevi. Si cred ca va fi tot o plimbare de doua zile… mai schimbam aerul si ne bucuram si de un tiramisu delicios.