Hutong-ul. Ce e acesta? Păi ar fi un fel de mic cartier de case înghesuite, cu alei înguste (siheyuan), în care de regulă trăiesc oamenii simpli, nevoiaşi, pătura mai de jos a societăţii. Din timpurile dinastiei Ming, când Oraşul Interzis era centrul, Beijingul se dezvolta pe exterior în inele concentrice. Locuitorii îşi aveau casele mai departe sau aproape de acest centru în funcţie de clasificarea socială, de aceea în hutonguri ajungeau să trăiască mai ales cei umili. La începutul anilor 50 din secolul trecut, odată cu proclamarea de către Mao a Republicii Populare Chineze şi a dezvoltării susţinute a oraşului, multe hutonguri au fost demolate şi înlocuite cu bulevarde largi. Cu toate acestea, multe dintre ele au supravieţuit şi chiar au fost declarate zone protejate. Mare parte şi-au păstrat curţile interioare, aşa cum le vedem prin filme, pentru că e destul de greu accesul în interiorul lor.

La prima vedere pare destul de înfricoşător, mai ales pentru un nou venit, dar odată obişnuit cu atmosfera străzilor din Beijing veţi constata că e chiar pitoresc. Fireşte, nu toate hutongurile sunt la fel. Cel propus de noi e mai spălat, mai curat şi mai aerisit. În perindările noastre prin oraş am dat şi de adevărate cocine, unde nu am îndrăznit măcar să scoatem din rucsac aparatul foto. Din loc în loc se întâlnesc toalete publice ceea ce ne duce la gândul că în interiorul caselor nu prea există aşa ceva. În hutongurile infecte puţea de-ţi cădea nasul pe jos. În al nostru, cel puţin pe dinafară erau prezentabile, dar ştiţi vorba cu gardu’ şi leopardu’. Locuitorii arată şi ei pe măsură, prost îmbrăcaţi şi mai împuţiţi, dar nu sunt violenţi, nici măcar curioşi în ceea ce-i priveşte pe străini.

Dar să revenim la hostelul nostru. Poate fi găsit pe booking.com cu un onorabil review la ora scrierii acestui articol de nota 8. Se numeşte No.161 Hostel şi îl găsiţi în Lishi Hutong. Nu este ultracentral, dar foarte aproape de zona comercială Wangfujing. Avantajul său este locaţia, foarte aproape de ieşirea din hutong, deşi taximetristul ne-a lăsat în partea opusă, singuri la 12 noaptea. Trebuie spus că puţine maşini se încumetă să intre în hăţişul de siheyuan-alei şi nici taxiurile nu o fac. Aşadar e o chestiune de noroc pe unde te lasă pentru că de multe ori nici ei nu le cunosc prea bine. Dar metroul e aproape şi pentru cei foarte descurcăreţi, în plină zi pot încerca un transfer cu transportul în comun. Staţia de metrou se numeşte Dongsi (ieşirea C) şi este la doar două străzi de hostel. Cu o schimbare de linie şi patru staţii de mers aţi ajuns direct în piaţa Tienanmen şi Oraşul Interzis.

Interiorul este curat, tipic unui hostel european. Recepţia deschisă nonstop. Camerele sunt normale, nimic sofisticat, dar curate, aerisite şi bine luminate. A noastră oferea o imagine de ansamblu a acoperişurilor din hutong, cu ale lor olane clasice din granit. Condiţiile sunt foarte bune pentru cineva fără pretenţii : televizor, aer condiţionat, încălzitor de apă, cosmetice pentru baie şi toaleta cu duş în cameră. Tot ce vă trebuie. Noi am dat pe o cameră 25€/noapte, foarte convenabil. Camerele fără baie ar trebui să fie mai ieftine. Am experimentat şi duşurile de pe hol şi sunt foarte curate.

Cu personalul vă înţelegeţi binişor în engleză şi este amabil. La parterul hostelului există un bar şi mese dar nouă ni s-au părut cam scumpe produsele. Oricum, merge o bere sau cafea pentru că au wifi gratuit care duce până sus în camere. Pentru cei care caută activităţi în oraş sau împrejurimi (gen vizită la Marele Zid) apelaţi cu încredere la mica agenţie de turism vis-a-vis de recepţie. Ne-au ajutat şi cu biletele de tren. Au preţuri bune şi sunt serioşi.