Călător prin România – Vulcanii Noroioşi
Zona este desprinsă parcă dintr-un peisaj selenar, impresionând de fiecare dată călătorul. Un adevărat spectacol al naturii, Rezervaţia Vulcanii Noroioşi de la Berca este singurul loc din Europa unde acest tip de fenomen poate fi întâlnit.
Prima dată când am nimerit la Vulcanii Noroioşi era într-un weekend de toamnă. Plecasem din capitală, cu Văru’ şi doi nepoţi, în direcţia nord, deocamdată fără ţintă. Ajunşi la o intersecţie semaforizată de la marginea Ploieştiului, am decis să lăsăm soarta să ne hotărască traseul, aşadar am dat cu banul. A ieşit că trebuie să o luăm în direcţia Buzău. Destinaţia principală: Vulcanii Noroioşi. Din Berca am părăsit drumul principal, apucând şoseaua spre dreapta, în dreptul indicatorului. A urmat o incursiune de aproximativ 12km pe drum asfaltat, la final o parcare generoasă şi iată-ne intraţi într-un tărâm ştiinţifico-fantastic, unde nu există vegetaţie, nici copac, nici fir de iarbă. Doar noroi.
Rezervaţia a fost declarată monument al naturii în anul 1924. Structurile conice, asemănătoare vulcanilor, s-au format datorită nămolului ce este în permanenţă împins spre suprafaţă de gazele naturale din adâncuri. Amestecul de apă şi argilă ţâşneşe necontenit. Copiii sunt curioşi, încearcă cu degetul materialul vâscos, abia sosit din adâncurile pământului. Spre surprinderea lor, lava este rece, datorită stratului argilos prin care trece şi a pânzei freatice întâlnite. Gazele provin de la mai bine de 3000 de metri, ni se spune că ar fi sulf şi suntem avizaţi să nu ne aprindem ţigara, deşi nu ne-a nimerit, nu suntem fumători (poate puradeii ăştia or trage pe ascuns…). Pe măsură ce este aruncat, noroiul se depune în straturi pe marginile şi versanţii conului şi, treptat, se usucă. Colinele şi şanţurile astfel formate sunt extrem de spectaculoase.
Intrarea în rezervaţie se face la Pâclele Mici, zona principală, cea mai vizitată. Desfăşurată pe o suprafaţă de aproximativ 10 hectare, are cratere de forma unor trunchiuri de con cu înălţimi ce variază de la 2 la 8 metri. Activitatea vulcanilor este intensă, se aude bolborosind de zor, din acest motiv aproape fiecare crater este plin de bule. Spectacolul naturii este fascinant. Crăpăturile pronunţate dau impresia unui deşert uscat, lipsit complet de apă. La numai câţiva metri, natura pare să-şi revendice posesiunea, vegetaţia abundentă contrastând puternic cu ariditatea locului.
În timpul zilei, mai ales în weekend, zona este destul de aglomerată, accesul facil şi distanţa relativ scurtă de la drumul naţional atrăgând turişti din toate categoriile. Pentru o panoramă de excepţie, vă recomand să urcaţi unul din dealurile din apropiere. Atenţie, urcuşul nu este uşor, nu încercaţi să-l abordaţi pieptiş pentru că argila este foarte alunecoasă iar crusta de la suprafaţă este înşelătoare. De asemenea, o incursiune prin canioanele de la baza dealului s-ar putea să nu fie o idee genială, pentru că există posibilitatea de a vă umple încălţările de noroi. Dar priveliştea de sus merită tot efortul.
Nu mulţi ştiu că există în zonă şi a doua grupare de vulcani, dublă ca suprafaţă, numită Pâclele Mari. Majoritatea turiştilor le văd pe cele mici, urcă în maşini şi dispar în trombă. Există şi aici acces auto, dar numai până la baza dealului. Din drumul ce duce către Pâclele Mici se face o ramificaţie către dreapta. Din parcare mai aveţi aproximativ 10 minute de urcuş lejer. Lăsaţi pe stânga un deal unde s-a scris pompos cu pietre, ca la Hollywood: Vulcanii Noroioşi. Comparaţia nu este exagerată, pentru că aici s-au turnat multe pelicule, amintind numai un singur film celebru – Pruncul, petrolul şi ardelenii. De ce li se spune Pâclele Mari? Pentru că vulcanii sunt ceva mai înalţi decât ceilalţi, iar craterele sunt mai largi, cu un diametru generos. Aici nu este aglomeraţie, iar fenomenul poate fi observat în tihnă. Soarele după amiezii dă naştere unui nou spectacol. Vulcanii îşi schimbă culoarea, lava căpătând tente albăstrui. După câteva ore de explorare, părăsim “planeta”. Ne urcăm în navă, setăm destinaţia şi iniţiem procedura de întoarcere spre casă.
Nu trebuie să alergăm la capătul lumii pentru a vizita locuri extraordinare. De multe ori le ignorăm pe cele de lângă noi, sau pur şi simplu nu ştim că există. O astfel de minune a naturii este Rezervaţia Vulcanii Noroioşi, destinaţia relaxantă pentru o ieşire ce nu necesită cine ştie ce efort financiar. Nu trebuie să mergeţi la capătul lumii, în Australia sau Siberia pentru a vedea ceva asemănător. Dacă este weekend şi timp frumos, nu leneviţi în casă. Daţi o fugă la Vulcanii Noroioşi şi fiţi exploratori pentru o zi.
Am fost si eu intr-o toamna si ma minunam de ce atat de putin mediatizati acesti vulcani noroiosi!
Vazut, placut, in primavara lui 2008.
Frumoase fotografiile, nu am mai fost din 1988.
Am fost de mai multe ori. E un peisaj frumos intr-un mod straniu.