Traversăm Mediterana până în Italia, delectându-ne cu un platou întreg de Parmigiano Reggiano și Grana Padano, pe care le-am degustat îndelung alături de un pahar de vin sec alb Riesling adus de la podgoria Stone Wine. Se zice că parmezanul merge cel mai bine cu vinurile roșii, dar noi am vrut sa fim mai cu moț. Ambele mărci, reprezentative pentru Italia sunt produse cu denumire de origine controlată, ce se fabrică doar în anumite zone strict delimitate din nordul Italiei. Normal că se găsește parmezan produs și în alte zone, dar calitatea nu mai este aceeași, prețul fiind mai ieftin de obicei. Pe lângă faptul că producerea lui durează între 1 și 3 ani, am aflat că parmezanul este foarte bogat în glutamat (cu peste 1,2%), fiind al doilea astfel de produs natural după brânza Roquefort, particularitate ce îi dă gustul umani. Pentru începătorii într-ale gastronomiei se știe că pe lângă cele 4 gusturi clasice de sărat, dulce, amar, acru s-a descoperit și un al 5-lea denumit umani, prezent în principal în produsele din carne, care face referire la savoare, onctuozitate și plăcerea efectivă de a aprecia gustul, totul fiind în legătură cu efectul glutamatului asupra creierului.