Să intrăm acum în cameră – pardon, în grotă. Dacă v-aţi închipuit că veţi face rabat de la confort şi, de dragul ineditului veţi suporta câteva zile un pat incomod din piatră, v-aţi înşelat. Camerele de la Arif sunt impecabile, dotate cu tot ce trebuie. Singura diferenţă o reprezintă pereţii, un pic … neregulaţi. Roca moale de tufa permite săparea unei astfel de camere în doar câteva zile, astfel că urmele nefinisate ale uneltelor fac parte din decor. Un ochete înrămat ţine loc de fereastră iar o gaură aflată fix în mijlocul camerei ascunde privitorului, sub un geam de sticlă, câteva piese de ceramică, semn al meşteşugului dezvoltat nu departe, la Avanos. Piesa de rezistenţă a camerei este duşul, iluminat discret şi incitant cu un spot roşu în tavan (ca fapt divers, “tavan” e cuvânt turcesc) … ayayay, turcaleţii ăştia!