A fi sau a nu fi … în Copenhaga (1)
Este capitala uneia din ţările cu cel mai ridicat nivel de trai. Aici au luat naştere “Crăiasa zăpezii”, “Mica Sirenă” sau “Răţuşca cea urâtă”, minunatele poveşti ale lui Andersen, aici monarhia este la ea acasă. O metropolă boemă, elegantă, cu porturi fascinante, Copenhaga este cel mai mare oraş scandinav şi una din cele mai vechi localităţi din zonă.
Urmaşii temuţilor vikingi au cu ce se mândri. Oraşul a rămas acelaşi nod important în relaţiile comerciale ale zonei şi unul din principalele porturi de la Marea Baltică. Dealtfel, însăşi denumirea sa (København – Portul Comercianţilor) subliniază importanţa strategică avută de-a lungul timpului. De aici plecau corăbiile impunătoare ale vikingilor. În secolele ce au urmat, portul s-a schimbat. Azi trag la mal vase comerciale, de pescuit sau de agrement. Vechile cârciumi aflate pe cheiuri adăpostesc acum restaurante cochete, elegante, însă destul de scumpe. Danezii adoră o plimbare în fapt de seară pe marginea apei, savurând o bere la terasă, chiar şi în zilele friguroase. Menţionată documentar pentru întâia oară în secolul al XI-lea, Copenhaga este de aproape 600 de ani capitala Danemarcei. În acest timp a avut o istorie zbuciumată. A rezistat cu stoicism asediilor suedeze. A suferit incendii. A primit o grea lovitură în 1711, când ciuma a redus populaţia oraşului la o treime. A fost bombardată în A doua bătălie de la Copenhaga din 1807, ca parte a războaielor napoleoniene, în încercarea englezilor de a controla naval regiunea Mării Baltice. Acest fapt a dus la sfărşitul neutralităţii daneze, intrată ulterior într-un război de gherilă navală. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost ocupată pentru 5 ani de trupele germane. Şi aici au existat epurări etnice şi arestări ale evreilor, deşi o mare parte reuşise să se refugieze în Suedia.
Copenhaga este un important centru comercial, cultural, de business, ştiinţific. Deţine cel mai mare aeroport din regiune şi este, de asemenea, unul din cele mai ecologice oraşe. Traficul auto este lejer, majoritatea localnicilor preferând transportul în comun (foarte bine dezvoltat printr-o reţea complexă de trenuri) sau mersul pe bicicletă. Pistele sunt parte a carosabilului, largi de aproximativ 2m, iar participanţii pe două roţi ţin foarte mult la drepturile lor de biciclişti, sancţionând drastic vreun şofer neştiutor care blochează inconştient cu maşina calea acestora. Apa potabilă se găseşte la robinet, iar cele din port sunt clare şi curate. Se ştie că de ani de zile, Copenhaga apare în topul oraşelor cu cea mai ridicată calitate a vieţii. Infrastructura este puternic dezvoltată, legăturile cu restul insulelor şi Suedia se fac printr-o încrengătură de şosele moderne, poduri sau reţele feroviare.
Pentru călătorul care ţinteşte câteva zile în vechea capitală a vikingilor, o săptămână pare a nu fi de ajuns. Castele, muzee, obiective turistice şi comerciale, grădini, parcuri de distracţii, restaurante selecte, toate le veţi găsi aici. Şi cum Copenhaga este de cele mai multe ori doar o oprire şi parte a unui turneu scandinav, iar timpul limitat, nu vă rămâne decât să alegeţi. Exploraţi oraşul la pas, descoperiţi urme ale istoriei, savuraţi o bere locală (recunoscută pe plan mondial, dar ajungem şi la ea puţin mai târziu) şi staţi la taifas cu localnicii care, deşi sobri la prima vedere (ca majoritatea nordicilor), îşi deschid imediat sufletul la un pahar de Øl (Bere, în limba daneză). Am ajuns şi noi pe acolo, într-o friguroasă zi de februarie. Trebuie spus că oraşul este în mod cert mai bine de vizitat vara, când parcurile şi grădinile sunt ireal de frumoase, iar o plimbare cu bicicleta este o adevărată desfătare. Nici acea perioadă nu a fost însă lipsită de farmec, pentru că am “gustat” din plin atmosfera indoor a pub-urilor, am făcut o cură de bere daneză, culminând cu o vizită la vechea fabrică. Dar ce puteţi vizita în Copenhaga?
Primul lucru pe care ar trebui să-l faceți este să o salutaţi pe Mica Sirenă. Este relativ simplu de găsit. Dacă aveţi o hartă la îndemână, căutaţi în zona de nord a portului o stea în cinci colţuri. Este Kastellet, o veche fortăreaţă. În dreptul colţului din dreapta, îndreptat către port, de-a lungul promenadei Langelinie, veţi da de graţioasa statuie ce priveşte melancolic către mare. A fost donată în 1913 oraşului de către berarul Carl Jacobsen, fiul fondatorului primei fabrici de bere Carlsberg, ca un omagiu adus marelui povestitor Andersen, creatorul micii sirene. De-a lungul timpului, biata statuie a trecut prin fel şi fel de încercări : ba a rămas fără un braţ, ba a fost decapitată, mânjită cu vopsea, iar la un moment dat răpită cu totul, principalii suspecţi fiind atunci suporterii echipei de fotbal a României, ca răzbunare după un meci de infarct ce a dus la eşecul în preliminariile Campionatului European. Mergând mai departe spre centru ajungeţi în Piaţa Amalienborg, străjuită de patru clădiri în stil rococo, unde familia regală îşi are domiciliul din anul 1784. Din când în când, capetele încoronate ies la balcon pentru a-şi saluta supuşii, în special pe data de 16 aprilie, ziua Reginei Margrethe a II-a, un personaj foarte iubit în Danemarca. În fiecare zi, la ora 12, Regimentul de Strajă şi fanfara regală oficiază binecunoscuta procesiune a schimbării gărzii, deci organizaţi-vă traseul astfel încât să fiţi la timp în piaţă, pentru că spectacolul este la fel de impresionant ca cel de la Palatul Buckingham. Locul este înţesat de poliţia călare, dar oamenii legii nu sunt deloc nişte personaje fioroase, intrând în vorbă şi chiar glumind cu participanţii la eveniment. Vis a vis de palatul reginei se află Muzeul Amalienborg, din Palatul Christian VIII, unde este expusă o parte din Colecţia Regală, o altă parte fiind ţinută la castelul Rosenborg.
Nu departe de piaţă veţi da de o interesantă biserică barocă, construită din marmură norvegiană extrem de scumpă (se pare că şi în trecut cam tot ce era norvegian era scump). Se numeşte Frederiks Kirke (Biserica de Marmură) şi a fost terminată în 1874, după mai bine de 130 de ani de lucru. Deţine cel mai mare dom din Scandinavia, cu o deschidere de 31m. Piatra de temelie a fost pusă de regele Frederick V (de unde şi numele ei) în anul 1749. Biserica este înconjurată de 16 statui ale liderilor religioşi, precum şi mai multe sculpturi înfăţişând diferiţi episcopi şi preoţi locali.
Surse : Wikipedia
În episodul următor ne vom continua plimbarea pe canalele oraşului, vom vizita castele, opere şi primării, vom admira oraşul de sus şi ne vom plimba cu taxiul pe apă.
Mi-ai dat o idee si mie sa pun pozele de pe Picasa pe blog 😉
Ultima biserica e leita cu una din Roma, e pe un colt aproape de Piazza Venetia!