Bremen, orașul muzicanților
A fost odată ca niciodată … așa începe orice basm și ne gândeam că așa ar trebui să ne începem și noi povestea despre un colț de lume de care îți aduci imediat aminte din poveștile copilăriei. Dragi prieteni, am fost, ne-am întors iar acum vă povestim … bun venit în Bremen!
“Chibzuiră ei în ce chip ar putea să-i pună pe tâlhari pe goană şi, în cele din urmă, găsiră ce aveau de făcut. Măgarul îşi ridică picioarele dinainte şi le propti de marginea ferestrei, câinele sări pe spinarea măgarului, pisica se căţără pe spatele câinelui, iar la urmă cocoşul îşi desfăcu aripile şi, zburând, se aşeză pe capul pisicii. Şi aşa cum erau orânduiţi, ca la un semn, porniră cu toţii să cânte, fiecare pe viersul lui: măgarul răgea, câinele lătra, pisica mieuna şi cocoşul cucuriga. După ce făcură o cântare în toată regula, se năpustiră prin fereastră în odaie, de zăngăniră toate geamurile şi se făcură ţăndări.”
Cine nu își aduce aminte de Bremen, orașul celebrilor muzicanți, de eroii basmului ce ne înveselea copilăria? Oare autorii lui și-ar fi închipuit la momentul publicării sale că, peste ani, imaginea cu cele patru orătănii de curte așezate una peste alta va deveni iconică și va fi, fără doar și poate, simbolul unui oraș? S-ar fi gândit domnii Grimm că Bremen își va trage seva popularității și va atrage anual milioane de turiști doar pentru a se distra privind și atingând statuia din bronz a celor patru eroi, proțăpită la loc de cinste în fața primăriei? E adevărat, Bremen este orașul lui S-Klasse, locul în care Mercedes fabrică cele mai tari mașini din lume, este al doilea centru Airbus, unde se produc aripi de avion și componente aerospațiale, locul de baștină al echipei de fotbal SV Werder sau al celebrei beri Becks dar … ce contează? Odată ajuns în Bremen nu vrei decât să intri în povestea fraților Grimm.
Un important port maritim, Bremen are locul său în istoria Europei, alături de Bremerhaven, cu care împarte cel mai mic land al Germaniei. Se spune că piatra de temelie a fost pusă cu mai bine de o mie de ani în urmă, în vremurile în care comerțul dintre Anglia, Norvegia și Olanda se intensifica în zona Mării Nordului. În acest context, un nou jucător apărea la confluența cu râul Weser iar în mai puțin de 150 de ani Bremen avea să crească pe fondul schimburilor comerciale, fiind declarat “oraș liber”, ca membru al Ligii Hanseatice, statut care avea să aducă prosperitate și numeroase privilegii locuitorilor săi. Simbol al acestui statut îl reprezintă însăși statuia lui Roland din Piața Primăriei, emblema medievală a orașului și cea mai înaltă dintre statuile aceluiași personaj, prezente pe întreg teritoriul Germaniei, pentru că Roland reprezintă un simbol al libertății în comerțul global. Dealtfel, Bremen a fost acceptat ca stat independent pentru multă vreme, beneficiu pierdut abia sub conducerea nazistă. Azi, denumirea oficială a orașului este Free Hanseatic City of Bremen.
Am ajuns aici într-o seară de început de octombrie, direct din Hanovra, după o oră și jumătate de mers cu Flixbus. Am ales un hostel din zona gării, nu departe de locul debarcării noastre. Hmmm, prima imagine nu avea să ne confirme faima unui oraș de poveste. Gara din Bremen este un loc pestriț, în totală contradicție cu rigoarea unui oraș german iar personajele care o tranzitau numai germani nu erau … dar am trecut rapid peste acest amănunt. A doua zi am luat cu asalt centrul istoric, un adevărat muzeu în aer liber. Clădirea primăriei, veche de 600 de ani (construită în stil gotic, a cărei fațadă în stil renascentist a fost adăugată ulterior) și statuia lui Roland sunt cele mai prețioase comori culturale ale orașului, acestea intrând în patrimoniul UNESCO începând cu anul 2004.
Ne așezăm în fața primăriei pe două scaune, urmărind turiștii care, cu mic cu mare vin să se pozeze la statuia celor patru muzicanți. Ați ghicit – măgarul, câinele, pisica și cocoșul cățărați unul peste celălalt stârnesc inevitabil zâmbete și dorința tuturor de a atinge picioarele și botul celui dintâi. Probabil acest lucru are ceva însemnătate … câștigăm la loto, ne vom iubi veșnic sau ne vom întoarce în Bremen? Ia să punem și noi mâna! 🙂
O linie de tramvai străbate Marktplatz pe toată lungimea ei, fără să deranjeze câtuși de puțin noianul de turiști. În plină toamnă, terasele funcționează la maxim, sporind și mai mult atmosfera din piață. Mergând mai departe, dăm de catedrala luterană Sf.Petru, ce are o vechime de cel puțin 1200 de ani. E imensă iar cele două turnuri ale sale brăzdează cerul … și totuși, cum reușeau să le construiască la vremea aia?!? Cu 4 euro te poți cățăra în vârful uneia din ele (noi am făcut-o), cu gând de a admira orașul de sus. N-a fost cea mai bună idee – n-am dat decât de un vânt extrem de rece și ferestre blocate parțial de sârme. Salvați-vă banii pentru o bere bună la o terasă.
Un acordeon își face simțită prezența, strategic poziționat către Böttcherstraße, strada care dezvăluie una din cele mai pitorești zone din Bremen. Strada Dogarilor, am spune noi, numele provenind de la meșteșugul vechilor săi locuitori. La începutul secolului trecut, un anume Ludwig Roselius (un comerciant local și inventatorul cafelei decofeinizate) începe să cumpere, rând pe rând, casele unei străzi banale, transformând-o, în perioada interbelică, cu ajutorul arhitecților și a artiștilor locali într-o adevărată operă de artă în stil art-deco, ceea ce nu a fost pe placul naziștilor, aceștia considerând-o un loc al depravării.
Strada geme de boutique-uri scumpe și alte magazine de fițe. Pe la mijlocul ei, într-o mică piațetă dăm de Fântâna celor Șapte Frați Leneși, alături de cele șapte statui care îi înfățișează, evident, pe cei șapte frați, eroi ai altei legende locale … deși, dacă e să ne luăm după sculpturile din bronz de pe țevile fântânii, i-am credita tot pe muzicanți. Ceva mai sus, mergând către Weser, tot pe Böttcherstraße, ajungem la casa lui Roselius iar dacă un clinchet ne atrage plăcut atenția este datorită clopotelor din vârful clădirii vecine, care cântă la oră fixă. La capătul străzii dăm poate peste cel mai șic Radisson Blu pe care l-am văzut în călătoriile noastre.
Ajungem în Schnoor, cel mai vechi cartier al orașului. Ca să vezi … Cele aproximativ 100 de case sunt construite în sec.XV – XIX iar denumirea cartierului este dată de casele de pe strada principală, aliniate asemeni unui … şnur/Schnoor. O altă interpretare a numelui este cea că aici se confecționau pe vremuri frânghiile necesare vaselor care navigau pe Weser, aflat în imediata apropiere. Azi, strada principală și cele adiacente sunt pline de turiști, care trag ca muștele la numeroasele magazine de souveniruri și mai ales la restaurantele mici și cochete, pline de farmec, mărturii ale vechilor zone comerciale care au ridicat orașul. Ne-am conformat și noi și, în prag de seară am degustat pe îndelete câte un Becks local, la o măsuță pusă ad-hoc într-o mică piațetă din Schnoor.
Ar mai fi fost multe, foarte multe de văzut însă timpul nu ne-a lăsat. Cu greu ne-am despărțit de Bremen, acest minunat oraș de poveste … știm că un citybreak e prea puțin pentru a-l explora dar suntem absolut convinși că ne vom întoarce pentru că, nu-i așa … l-am frecat pe măgăruș pe bot 🙂
