Acum două sau trei ierni, nu mai ştiu exact, veneam dinspre Câmpulung Muscel, mergând în direcţia Bran. Tocmai trecusem de Rucăr şi pornisem urcuşul. Cum se iese din Podul Dâmboviţei şi începe panta în serpentine, există un popas înainte de ultima curbă spre dreapta, de unde se poate vedea satul în toată splendoarea lui. Am oprit de multe ori acolo, pe timp de vară, în toiul zilei. Dar niciodată noaptea.