Se ştie că, în ultimii ani, vechea colonie portugheză a detronat mult mai titratul Las Vegas la capitolul venituri din jocuri de noroc. Sume ameţitoare se învârt aici, sub atenta supraveghere a temutelor triade. În fiecare an apare cazinou după cazinou, iar afacerile înfloresc. Pasiunea chinezilor pentru pariuri nu are practic limite. Se pariază oricând, oricum, oricât şi pentru orice. Dar în China, jocurile de noroc sunt interzise, aşa că norocoşii din Guangdong au la îndemână o alternativă: să dea o fugă în regiunile administrative. În Hong Kong nu se pariază decât pe cursele de cai, aşa că rămâne o singură variantă. Macao. Dar ce variantă … Pe când vecinul Hong Kong (aflat la numai 70km depărtare) nu era decât o mlaştină pustie, Macao prospera sub protecţia portughezilor. S-a dezvoltat odată cu sosirea primilor colonişti în zonă, în secolul al XVI-lea. Comerţul a înflorit, în special cel cu sclavi. Tinerii erau capturaţi în China şi vânduţi prin Macao către Portugalia. Uneori, aceştia era revânduţi mai depate în Brazilia, fiind mai apreciaţi decât negrii sau maurii. Acest tip de comerţ a fost interzis însă la începutul secolului al XVII-lea. În următorii ani, tot mai mulţi portughezi au ajuns în Macao, atraşi de oportunităţile de afaceri, astfel încât noua colonie a primit aprobarea de a se autoguverna.

În 1887, Împăratul şi guvernul portughez semnează un tratat prin care China cedează dreptul de ocupaţie şi guvernare a provinciei Macau către Portugalia, în schimbul cooperării cu contrabandiştii de opiu din Hong Kong, cu scopul de a creşte veniturile obţinute din taxele vamale. De asemenea, portughezii nu aveau dreptul de a înstrăina provincia fără acordul Chinei. Între timp, dinastia este răsturnată şi, după proclamarea noii republici, guvernul comunist de la Beijing declară tratatul invalid, ca fiind unul inegal, impus de străini. Schimbările ulterioare din Portugalia determină noul guvern de la Lisabona să ia decizia de a renunţa la coloniile sale îndepărtate. Părţile semnează un nou tratat, prin care Macao devine regiune administrativă specială (SAR), iar trecerea în suveranitatea Chinei se face formal la data de 20 decembrie 1999, la doi ani după evenimentul similar din Hong Kong.

Conform noului tratat, Macao se bucură în continuare de drepturile şi stilul economico-social anterior, pentru cel puţin 50 de ani. Acest fapt a dus la încurajarea investiţiilor ce au pus bazele dezvoltării unei noi industrii în zonă, pe fondul cererii masive, speculând în acest fel slăbiciunile chinezului, şi anume industria jocurilor de noroc. Rând pe rând, zeci de cazinouri au început să-şi deschidă porţile. Afacerea a evoluat rapid, bazată pe o reţetă sigură de câştig. Chenzine întregi ale muncitorilor din fabricile “Made in China” (prezente cu miile în provincia Guangdong) iau anual drumul visteriilor din cazinouri, cu acordul amărâţilor care vin aici cu iluzia că Buddha le va surâde şi se vor umple de bani. Concurenţa cu Las Vegas a dus la ridicarea unor adevărate temple ale viciului. Mai mari, mai înalte, scăldate în lumini, extravagante. Macao şi-a construit propriul bulevard (Cotai Strip), similar celui din Nevada. Aici  a fost inaugurat, în anul 2007, unul din cele mai impunătoare hoteluri – cazino din lume : The Venetian, o replică pe măsură a fratelui său din Las Vegas.

Am pozat în potențiali pariori și am explorat primele etaje din Grand Lisboa, furând câteva instantanee. Mesele de BlackJack și ruletă erau pline, afacerea mergea strună.

Dar nu despre cazinouri am dori să vă vorbim în continuare. Macao este de asemenea o destinaţie turistică interesantă, mai ales dacă sunteţi în vacanţă în sudul Chinei sau Hong Kong şi doriţi să vă rupeţi o zi pentru a-i face o vizită. Pe 20 decembrie 2004, la aniversarea a 5 ani de la retrocedare, ajungeam pentru prima dată în Macao, veniţi din Hong Kong cu un Turbojet, o navă rapidă care parcurge distanţa dintre cele două oraşe în doar o oră. Există posibilitatea de a ajunge mai repede … cu elicopterul, dar preţul este bineînţeles mult mai ridicat. Mai nou, există un pod suspendat peste mare care leagă Hong Kong de China (prin Zhuhai) și Macao iar transferul cu busul se face printr-un terminal SF situat aproape de aeroportul internațional din Hong Kong. Cei 55 km de autostradă suspendată, construită în sistem combinat pod – tunel subacvatic (similar celui din strâmtoarea Øresund), îi conferă momentan titlul de cel mai lung pod maritim din lume. Lucrările au demarat în 2011 iar în 2018 a fost inaugurat. Pentru Macao, cetăţenii români nu au nevoie de viză. Din port există un microbuz care vă lasă fix în centru, numai bine pentru un tur rapid al principalelor obiective.

Primul şi cel mai important dintre ele se află aproape de centru. Ruinele fostei catedrale São Paulo sunt principala atracţie şi simbolul oraşului. A fost ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea de către iezuiţi iar la acel moment era cea mai mare construcţie catolică din Asia. Destinul său a fost tragic pentru că, în 1835, avea să fie complet distrusă în urma unui incendiu cauzat de un puternic taifun. Din impunătoarea catedrală nu a mai rămas decât faţada, pe care autorităţile din Macao au hotătât să o restaureze. Azi face parte din patrimoniul mondial UNESCO, ca parte a centrului istoric al oraşului. Comparativ însă cu 2004, în 2020 afluxul de turiști te copleșește – strada principală care duce la ruine este atât de aglomerată, încât ajungi să te întrebi ce cauți și tu pe acolo … deh, turismul de masă.

Foarte aproape de ruine, cocoţată pe o colină, se află Fortaleza do Monte, o veche bază militară, construită în secolul al XVI-lea cu scopul de a proteja proprietăţile rezidenţilor din Macao. Aici veţi găsi un muzeu interesant. Zona este amenajată, grădini şi parcuri împrejmuind turnurile crenelate. Panorama către oraş este impresionantă, de aici se poate observa cel mai bine contrastul dintre downtown-ul compact, plin de zgârie nori şi cazinouri şi magherniţele sau blocurile sărăcăcioase ce îl înconjoară. Într-adevăr, în Macao nu-ţi trebuie mult timp şi spaţiu pentru a trece de la o extremă la alta. Imaginea oraşului se schimbă la primul colţ de stradă.

Iar dacă doriţi să vedeți orașul de sus, mergeţi în turn. Macau Tower (în portugheză Torre Panoramica) măsoară 338 metri în înălţime (de la nivelul solului şi până în vârful antenei) şi a fost proiectat după un turn similar din Auckland, Noua Zeelandă. Platforma de observaţie se află cu 100m mai jos faţă de vârf, suficient pentru o panoramă de vis a oraşului. Face parte din Federaţia Internaţională a Marilor Turnuri. Dacă sunteţi un temerar, vă puteţi aventura la o ieşire exterioară pe o platformă fără balustrade, ancoraţi într-un ham prins într-o carabină. Am vrut să o încerc şi pe asta, dar am avut restricţie de la partenera de călătorie pe motiv că, dacă păţesc ceva, nu mai ştie să se întoarcă singură acasă (ia uite unde era problema …). Credeţi că e cea mai teribilă distracţie din turn? Adrenalina va fi la maxim dacă vă încumetaţi la un salt cu paraşuta sau o coborâre în rapel pe unul din pilonii turnului. Dar dacă nu doriţi neapărat în jos, aflaţi că se poate şi spre vârf – există posibilitatea de escaladare (pentru alpinişti bine pregătiţi) … până sus de tot. În lipsa acestor veleităţi ne-am mulţumit să păşim cu emoţie pe podeaua din sticlă a platformei, care, spun proiectanţii, pot susţine greutatea a 18 hipopotami. De parcă au urcat ei hipopotamu’ în turn … Şi după ce coborâţi, urmaţi coasta pe dreapta şi, trecând de un pod ce duce către Taipa şi Coloane (insule anexate la Macao după războiul opiului), ajungeţi la una din cele mai interesante statui de bronz, aflată pe o insulă artificială. Templul Kun Iam este unul din cele cinci construcţii ridicate în Macao în perioada dinastiei Ming, dedicat zeiţei cu acelaşi nume. Insula este sculptată în formă de floare de lotus, iar templul poate fi vizitat. Din păcate, noi am ajuns exact când îşi închidea porţile.

Înainte de a părăsi Macao, chiar dacă nu sunteţi un împătimit al jocurilor de noroc, daţi o tură printre cazinouri, pentru a admira feeria de lumini colorate. Dacă vă simţiţi norocoşi, intraţi, dar numai după ce vă asiguraţi că aveţi bilet de întoarcere şi câţiva firfirei pentru masa de seară, pentru că tentaţia de a juca este mare. Dacă însă rămâneţi rece la impresionantul arsenal de ademenire, completaţi-vă ziua cu o plimbare prin centrul istoric, unde veţi descoperi minunatele străzi înguste, clădirile coloniale, opriţi-vă la o cârciumă pentru a degusta una din specialităţile macaneze (cum ar fi feliile de carne tăiate cu foarfeca), iar după ce vă săturaţi, luaţi drumul către port pentru o întoarcere în Hong Kong. Vasele vin din sfert în sfert de oră, până târziu în noapte, aşa că nu e cazul să vă grăbiţi. Admiraţi în linişte noua stea a Orientului Îndepărtat.

Din 2004, Macao s-a schimbat mult. Şi cu siguranţă se va schimba în următorii ani, în încercarea de a ieşi din penumbra vecinului său, Hong Kong. Pentru că Macao este o metropolă în devenire, prin ale cărei vene curg bani. Foarte mulţi bani.