Jocul Strămoşesc de la Crucea Dreptăţii

Puţini cunosc obiceiurile şi tradiţiile locale ale semenilor noştri. De secole, aceştia le practică şi le trec mai departe din tată-n fiu, în încercarea de a păstra viu şi nealterat spiritul tradiţiei. În timpurile în care trăim, e din ce în ce mai greu de păstrat acest spirit. Junii din Şcheii Braşovului nu numai că reuşesc, dar o fac într-un mod demn de toată admiraţia.

 

Am povestit într-un paragraf dintr-un articol anterior despre povestea Junilor din Şcheii Braşovului. Ei bine, în weekendul ce tocmai a trecut am avut plăcerea de a fi în mijlocul lor, asistând la una din sărbătorile tradiţionale, ţinute an de an. Aşa cum menţionam, aceştia sunt organizaţi în grupuri sau societăţi: cea a Junilor Tineri, a celor Bătrâni, a Junilor Naţionali Albi, Curcanii, Roşiorii, Dorobanţii, Braşovechenii iar la final Juniţele, nelipsite bineînţeles de la orice sărbătoare, care impresionează prin frumuseţea şi costumele lor.

În duminica Tomii (prima după Paşte), toate grupurile Junilor din Şchei ies la defilare pe străzile Braşovului, într-o paradă multicoloră, călare, prilej de mare sărbătoare pentru braşoveni şi nu numai. Se încinge hora strămoşească, se aruncă cu buzduganul şi se aruncă în ţol. Se face petrecere mare, cu cântec, dans şi … grătare, evident. Fiecare grup îşi poartă propriul drapel. Grupul este organizat în mod asemănător stilului cazon, astfel vătaful, cel mai înalt în grad, este conducătorul. Urmează apoi armaşul mare şi armaşul mic. Dacă primul poartă lentă (panglică) roşie pe piept şi buzduganul cel mare, ceilalţi le poartă în galben şi albastru, formând în mod simbolic tricolorul. Vătaful este personajul principal, fiind respectat de toţi. În rândurile junilor mai întâlnim stegarul (cel care poartă drapelul) şi sutaşul (responsabil cu finanţele). Aceste personaje formează şerjele … pe lângă ele mai există şi altele, mai mult sau mai puţin prezente în fiecare grup.

Pe lângă sărbătoarea principală, cea din duminica Tomii, fiecare din grupurile de Juni îşi organizează propriile maialuri (sărbători câmpeneşti) ţinute la troiţele din Şchei. Junii Dorobanţi, pentru că în final la ei doresc să ajung, îşi ţin sărbătorile la Crucea Dreptăţii de la Fântâniţa Popii, într-un loc de la marginea Braşovului, pe un deal de sub Tâmpa. Jocul Strămoşesc (aşa se numeşte) se ţine în grupul Dorobanţilor în prima duminică de după Sfânta Maria Mare. Procesiunea porneşte din Piaţa Unirii cu o horă în care intră atât Junii cât şi Juniţele. Urmează o serie de dansuri, obiceiuri şi tradiţii, pline de semnificaţii, aşa cum voi încerca să le detaliez în continuare, pe baza impresiilor de la faţa locului şi a informaţiilor date de sutaşul cu care m-am conversat.

Aşadar, într-o duminică însorită, Junii Dorobanţi încing hora în Piaţa Unirii din Braşov. Dealtfel, sărbătoarea porneşte şi se termină necondiţionat cu această horă, care este întotdeauna deschisă (neîncheiată) şi se joacă doar înspre stânga, simbolizând libertatea oricui de a lua parte la ea. În fruntea ei se află şerjele – în ordine vătaful, armaşul mare şi armaşul mic, apoi restul Junilor. După acest episod, ceata se încolonează în perechi şi porneşte (fix ca un alai de nuntă) în sus spre Crucea Dreptăţii. Noi, după ei, completăm alaiul. Drumul este anevoios pentru cei în vârstă, motiv pentru care lumea nu se prea înghesuie la eveniment. În faţa lor, doi instrumentişti asigură coloana sonoră.

Ajunşi la Crucea Dreptăţii, Junii merg către bradul împodobit, aflat lângă troiţă. Se spune că bradul este esenţa vieţii iar Junii îl înconjoară pentru păstrarea tinereţii. Aici se reia hora şi se aruncă în sus buzduganul, un simbol al organizaţiei de apărare a Junilor. În trecut, buzduganul cântărea aproximativ 3kg – azi are doar 1kg. Aruncarea sa către cer face trimitere la cultul soarelui din obiceiurile dacice, în fapt azi este o probă a bărbăţiei fiecărui June, de aceea este apreciat cel care aruncă buzduganul cât mai sus dar în acelaşi timp nu îl scapă din mână la aterizare. Potrivit tradiţiei, primul care aruncă este vătaful. După trei aruncări îl înmânează armaşului mare şi trece în partea opusă horei. Urmează pe rând armaşul mic, stegarul, sutaşul şi toţi Junii din horă. Pot arunca buzduganul şi cei din asistenţă, însă la final trebuie să contribuie cu ceva bani la bicăn (un fel de casă de bani), cât îl lasă buzunarul.

A urmat o pauză destul de lungă, în care Junii şi Juniţele au coborât în Şchei să se schimbe. Până în acest moment, fiecare a purtat o uniformă clasică, modernă – pantaloni sau fuste negre şi cămăşi albe. În partea a doua a procesiunii, ei vor apărea costumaţi în portul tradiţional. Primii care apar sunt Junii, care nu uită să înconjoare bradul, după care repetă hora şi aruncarea buzduganului. Fără Juniţe, hora parcă n-are sare şi piper aşa că Junii pleacă din nou şi după un sfert de oră apar alături de partenerele lor. Momentul este cel mai bine pus în scenă – perechile îşi fac apariţia rând pe rând, în aplauzele şi ovaţiile publicului (care între timp s-a mărit considerabil). Inevitabil, fiecare pereche înconjoară bradul de trei ori, fetele mai fac câte o piruetă şi rând pe rând se aşează în formaţie de horă. Se vine în ordine inversă, astfel încât ultimii care intră în scena completă sunt vătaful şi Juniţa lui. Hora porneşte din nou, acum picantată de costumele multicolore. În ciuda căldurii şi a straielor care îi apasă, Junii se ţin bine. Din fotografii par a fi mult prea serioşi dar, pe lângă lupta cu căldura, ei trebuie să respecte solemnitatea momentului, aşa cum o cere (din nou) tradiţia.

Petrecerea ţine până pe înserat şi se lasă cu sârbe, hore şi tot tacâmul. Din păcate am fost nevoiţi să plecăm ceva mai devreme dar putem spune că am prins esenţialul din acest joc strămoşesc al Junilor Dorobanţi. O tradiţie dusă cu mândrie de membrii săi, la fel ca şi Junii celorlalte grupuri din Şcheii Braşovului. Bineînţeles, aşteptăm cu nerăbdare marea sărbătoare din duminica Tomii. Dacă nu uitaţi şi aveţi drum prin Braşov în acele zile … n-ar fi rău să ne însoţiţi!

Cu mulţumiri profesorului Vasile Oltean de la Prima Şoală Românească din Braşov, fotografului Mihai Moiceanu şi lui Ioan Bobit, sutaşul Junilor Dorobanţi, pentru informaţiile puse la dispoziţie!

Related posts

6 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.