„I knock on your skin and I am in. My host is you.”
Jurnal de Islanda – epilog
Dacă Islanda este sau nu cel mai fantastic tărâm pe care îl poți vedea pe lumea asta, timpul și viitoarele călătorii o vor arăta. Sigur este faptul că aici îmi va rămâne o parte din inimă. Călătoria în această insulă mi-a adăugat chip vocii pe care o ascult de atâta timp și mi-a adus cinci noi prieteni dragi, cu care aș merge până la capătul Pământului.
Ultimul paragraf al unui astfel de articol ar trebui să fie ca o doză generoasă dintr-un ser suprasaturat cu argumente în favoarea țării despre care s-a făcut vorbire. Dar dacă după ce ați citit rândurile de mai sus nu vă simțiți câtuși de puțin molipsiți, fără a avea pretenția că scriitura mea ar avea un grad înalt de contagiozitate, mai aveți o singură variantă: să plecați în Islanda. Chiar dacă vă credeți vaccinați împotriva virusurilor islandeze, din ordinul Scandinavae, „reci” până în genom, imunitatea voastră nu va face față. Vor bate la poarta pielii voastre, le veți deschide fără să vă opuneți și veți deveni organismele lor gazdă. Trebuie însă să știți de la bun început că odată contaminați, șanse de vindecare nu există.