Părăsim Selime, îndepărtându-ne tot mai mult de inima Cappadociei. Văile se deschid iar microbuzul goneşte printr-un fel de pampas, cu dealuri mici, golaşe, populate din când în când de câte o turmă mânată de un cioban (termenul e acelaşi în limba turcă). Pare că ne aflăm în pustietate, curând însă vom fi contrazişi de valurile de autocare şi turişti ce pornesc în explorarea unui nou obiectiv. Am ajuns deasupra Văii Ihlara despre care sunt informat că este al doilea canion al lumii, după cel american. Greu de crezut, chiar dacă panorama este de-a dreptul spectaculoasă, dar parcă incomparabilă cu cea din Blue Mountains, Australia. Aproximativ 100m în înălţime măsoară blocurile de granit ce străjuiesc o vale largă, brăzdată de râul Melendiz, un şuvoi rapid care şerpuieşte din satul Ihlara şi părăseşte valea chiar în dreptul cetăţii de la Selime pe o distanţă de 14km. Am pornit în explorarea ei, pe o rută turistică de aproximativ 3km. Bulevard e puţin spus, mai ales că sensul era unic, din amonte spre aval, până într-un nou punct aglomerat de autocare, de unde aveam să fim preluaţi. Dacă ţinem cont că în acest interval am servit un binemeritat prânz la marginea lui Melendiz, udat la final cu nelipsitul ceai turcesc, pot decreta o traversare plăcută a acestui străvechi loc care adăposteşte nu mai puţin de 60 de biserici bizantine. Adevărata forţă a naturii nu este însă reprezentată de Valea Ihlara, ci de gigantul din apropiere, Hasan Dağı, vulcanul de la poalele Aksarayului, un con imens, parţial înzăpezit ce domină autoritar întreaga zonă. O imagine de neuitat.