Călător prin România – În inima Transilvaniei, la Biertan

Se spune că în Transilvania au fost construite peste 300 de biserici fortificate. Adevărate comori arhitecturale, atrag prin farmecul şi istoria lor, într-un loc din Europa unde şi azi poveştile cu cavaleri şi domniţe încântă călătorul.

 

Create în secolul al XII-lea în scop militar pentru apărarea graniţelor de sud ale Regatului Ungar împotriva invaziilor cumane, cetăţile din Transilvania au devenit de-a lungul timpului adevărate monumente medievale. Colonizarea saşilor a durat mai mult de 100 de ani. În acest timp, cei veniţi construiau noi aşezăminte iar în fiecare dintre acestea ridicau câte o biserică înaltă în centru, ce avea să domine protector peste întreaga comunitate. În scopuri devensive, de-a lungul vremurilor, bisericile erau împrejmuite cu ziduri mari din piatră, turnuri de apărare şi porţi imense, formând adevărate cetăţi şi bastioane împotriva inamicilor. În timp, saşii au dezvoltat diverse meşteşuguri ceea ce ulterior a dus la apariţia primelor forme de organizare profesională, mai întâi a “frăţiilor” şi apoi a breslelor meşteşugăreşti. S-au format astfel breslele ţesătorilor, fierarilor, cojocarilor, tăbăcarilor sau argintarilor.

Biertan

În timpuri de restrişte întreaga populaţie se putea refugia în spatele zidurilor. În vremurile bune însă, comunitatea îşi depozita recoltele şi bunurile în interior. Aşadar, aceste fortificaţii au avut un rol extrem de important în viaţa locuitorilor săi. După sosirea cavalerilor teutoni, saşii transilvăneni încep să se bucure de un statut special, beneficiind de nenumărate avantaje, ceea ce a creat premisa unei dezvoltări susţinute în timp. Aflaţi permanent sub ameninţarea invaziilor otomane, aceştia pornesc în a-şi întări nu numai bisericile, ci şi zonele exterioare. Apar astfel cetăţile fortificate, ale căror ziduri înconjoară în întregime localitatea. În acest fel, locuitorii săi puteau rezista timp îndelungat asediilor. Un exemplu de acest fel este Sighişoara, una din cele mai vechi cetăţi medievale locuite din Europa.

Din păcate nu toate s-au păstrat în timp iar numărul lor s-a înjumătăţit. Cu toate acestea, Transilvania rămâne una dintre puţinele zone în care mai sunt întâlnite cele mai multe sisteme fortificate de apărare din perioada medievală. Dar după revoluţia din 1989 saşii, care între timp au primit dreptul de cetăţenie germană, s-au folosit de acest avantaj şi au emigrat în Germania, părăsind satele şi cetăţile construite de strămoşi. În zilele noastre mai întâlnim foarte puţini saşi prin satele transilvănene, majoritatea în vârstă. Neavând bani să le întreţină, multe dintre cetăţi au căzut în paragină. Câteva din ele au avut însă o soartă mai bună, captând interesul autorităţilor şi beneficiind de sume importante pentru restaurare. Printre “norocoase” se află şi cetatea din Biertan.

Scările ce duc la cetate

Situat aproape de cursul Târnavei Mari, la 25 km de Sighişoara şi aproximativ aceeaşi distanţă faţă de Mediaş, Biertan este un sat mic şi liniştit, pierdut printre coline. Biserica însă este una dintre cele mai importante construcţii din Transilvania. Ridicată pe un deal, impune prin masivitatea sa, caracterizată de cele trei rânduri de zid şi de înaltele turnuri şi bastioane. A fost construită între anii 1486-1524 în stil gotic târziu şi timp de 300 de ani (când Biertan a fost sediul episcopatului evanghelic săsesc) a reprezentat una din cele mai puternice cetăţi ţărăneşti din Transilvania. Începând din anul 1993 biserica este inclusă în patrimoniul cultural mondial UNESCO, alături de alte 6 cetăţi transilvane.

Mergeţi câteva zile la Biertan şi veţi fi cu siguranţă fermecaţi de frumuseţea şi liniştea locului. Vizitaţi biserica veche, plimbaţi-vă pe aleile satului, cunoaşteţi împrejurimile. Aici nu veţi întâlni hoardele de turişti din Sighişoara şi veţi uita de zgomotul maşinilor care trec foarte rar prin zonă. Oamenii sunt calmi, liniştiţi, satul este parcă încremenit în timp. Cel mai animat loc este centrul, ce odinioară a funcţionat ca târg săptămânal până după cel de-al doilea război mondial, când a fost transformat în parc. Câteva bănci şi un mic monument veţi găsi azi în acest loc. De aici puteţi urca treptele scării acoperite din lemn, lungă de 100 de metri, către biserică. Intrarea se plăteşte însă, dacă paznicul nu este acolo, puteţi intra fără probleme, îl veţi căuta mai târziu, când veţi dori să vă deschidă uşa bisericii. Înainte de asta daţi o tură prin curtea interioară, pentru a admira din turnuri panorama satului. Complexul este unul din cele mai fortificate din Transilvania, având 3 rânduri de ziduri concentrice, 3 bastioane şi 6 turnuri, din care amintim Turnul Slăninilor, Turnul Țesătorilor sau Turnul Închisorii. Cel din urmă are o poveste interesantă : aici erau închişi pentru o perioadă de timp perechile care doreau să se despartă. Le erau puse la dispoziţie doar un pat, o masă, o farfurie şi un singur set de tacâmuri. Legenda spune că numai o singură pereche a ieşit de aici cu dorinţa neclintită de despărţire.

Interiorul bisericii din Biertan

Altarul este specific bisericilor săseşti din Transilvania. A  fost sculptat în lemn de meşterul Johannes Reichmuth din Sighişoara în stil gotic şi cuprinde 24 de icoane ce înfăţişează diferite scene biblice. Vedeta interiorului o reprezintă însă uşa sacristiei, în camera căreia locuitorii din Biertan îşi ascundeau comorile pe vremuri de restrişte. Creată de acelaşi meşter sighişorean, uşa are un sistem complicat care activa în acelaşi timp un ansamblu de 15 încuietori. Sistemul a fost premiat în anul 1900 la Expoziţia Mondială de la Paris şi este şi azi funcţional. Vă recomand să daţi o tură a cetăţii pe la exterior, pentru a admira zidurile impunătoare, după care să vă pierdeţi prin sat, pentru o plimbare relaxantă în liniştea serii, care nu este perturbată decât de măcănitul unei raţe sau lătratul unui câine din vecini.

Iar după plimbarea de seară e timpul să vă desfătaţi un pic la o masă pe cinste. Lipit de zidul cetăţii se află restaurantul medieval Unglerus, unde vă puteţi desfăta cu bucate alese la mesele masive din lemn. În loc de scaune obişnuite veţi sta în jilțuri, astfel că vă veţi simţi ca şi cavalerii de pe vremuri pentru că restaurantul este decorat cu tablouri cu prinţi şi domniţe iar pereţii tapetaţi cu armuri, săbii şi suliţe. În surdină se cântă muzică celtă. Iar pentru poze rugaţi frumos personalul şi veţi primi acceptul de a îmbrăca armurile şi înarma pentru scurt timp cu aceste podoabe. Pe de altă parte mâncarea este excelentă iar recomandat este vinul roşu al casei, servit la carafă. Cât despre cazare, pensiunea Unglerus, deschisă în 2007 şi aflată la 100m de centru, vă oferă camere mari şi spaţioase, cu mobiler vechi, recondiționat dar in foarte bună stare. Dotările camerelor sunt de cea mai bună calitate, în plus pensiunea are o curte interioară pentru diverse activităţi, inclusiv grătar. Iar micul dejun este inclus în preţ la restaurantul mai sus amintit.

Sunt multe de spus despre Biertan. Satul, biserica, împrejurimile, satele învecinate, toate sunt locuri interesante de vizitat. Zona este ideală pentru activităţi de trekking sau plimbări cu bicicleta. Dacă negociaţi cu localnicii veţi avea parte şi de o plimbare cu sania pe timpul iernii. Încercaţi pentru început o ieşire de weekend. În mod sigur veţi dori să vă întoarceţi.

Contact Pensiunea Unglerus : biertan.ro

Related posts

2 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.