În vara lui 2004, când deja stabiliserăm vacanţa undeva prin Europa, am urmărit pe canalul Discovery o emisiune Extreme Engineering dedicată construcţiei aeroportului internaţional din Hong Kong. Un uluitor reportaj de o oră ce prezenta cel mai mare proiect ingineresc al istoriei, care a costat peste 20 de miliarde de dolari, terminat în mai puţin de 7 ani, la aproape un an după retrocedarea provinciei către China. Urmarea acestui documentar a însemnat pentru noi schimbarea opţiunilor de călătorie. Noua destinaţie: Hong Kong.

Aşa ceva trebuia văzut la faţa locului. Iată-ne în ajun de Crăciun pe aeroportul Chek Lap Kok, construit în mare pe o insulă artificială obţinută din bombardarea a două insule muntoase, aplatizate şi unite prin umplerea golului cu materialul excedentar. Clădirea aeroportului este imensă, dealtfel structura are cea mai mare suprafaţă acoperită din lume. Transferul către Hong Kong este spectaculos, ieftin şi variat. Pentru conexiunea cu oraşul s-au construit o autostradă (North Lantau) în lungime de 35 km, cel mai lung pod suspendat cu dublu tablier din lume (şosea plus cale ferată) – Tsing Ma Bridge, un tunel subacvatic ce face legătura cu insula şi o gară, construită de asemenea pe teren câştigat din mare. În gara Central poţi face la plecare checkin-ul, punând bagajul direct către destinaţia finală. Un tren de viteză leagă aeroportul de Central, durata călătoriei fiind de fix 24 de minute, fără întârzieri.

Odată ajuns, călătorul este de-a dreptul copleşit de măreţia oraşului. Un ritm trepidant într-o ordine perfectă. Venit din străfundurile Europei de Est, infrastructura impresionează. Autostrăzile taie oraşul în lung şi în lat, pietonii au la dispoziţie pasarele suspendate, interconectate prin clădiri. Orice petic de pământ este îngrijit, peste tot se pot întâlni mici parcuri aranjate la dungă. Totul străluceşte, este cel mai curat oraş întâlnit până acum. Clădirile înalte domină. Cele de locuinţe se înalţă spre cer pe câte 40-50 de niveluri, cele de business sclipesc întrecându-se în cele mai inedite forme arhitecturale, toate bazându-se pe legile feng shui. Chinezii şi chiar britanicii sunt convinşi că cei cu vedere neobstrucţionată către apă (fie râu, fluviu sau mare), sunt mai prosperi decât cei fără. Drept urmare, fiecare caută şi investeşte oricât în acest scop. Spre exemplu, clădirea băncii HSBC are un feng shui bun, deoarece în faţa sa se află Statue Square şi nicio altă clădire până la mare. Chiar dacă guvernul din Hong Kong intenţionează să extindă coasta prin noile proiecte de recuperare din mare, se spune că HSBC are garantată priveliştea către port.

Oferta de cazare este mai mult decât generoasă, atât pe insulă cât şi în Kowloon. Se pune mai mult problema de panoramă. Este bine de ştiut că dacă într-un anumit hotel ai beneficiat de o vedere excelentă către golf, data viitoare e posibil să ai ghinion, datorită noii clădiri construite în faţa sa. Distractivă este urmărirea etajelor în lift. Superstiţia extremă a chinezilor se traduce prin lipsa oricărui etaj care conţine cifra 4, deci dacă aţi fost cazaţi, să zicem la etajul 35, refaceţi calculul, pentru că în realitate sunteţi ceva mai jos. Datorită problemelor legate de spaţiu nu veţi beneficia totdeauna de o cameră mare, dar în mod sigur va fi dotată cu tot confortul.

Chiar şi o cazare periferică poate fi acceptată datorită accesului facil la reţeaua de transport, care asigură o legătură rapidă cu centrul. Pe insulă întâlnim tramvaiul supraetajat din lemn, vechi de mai bine de 100 de ani, perfect funcţional. Este preferat în egală măsură atât de localnici cât şi de turişti. Este foarte ieftin, o călătorie costă 2,60 HKD, aproximativ un sfert de euro. Cu aceşti bani merită să parcurgeţi întregul traseu, de la un capăt la altul, admirând oraşul prin fereastra deschisă de la etaj. Autobuzele vin unul după altul şi sunt goale. Metroul este curat şi ajunge până în Noile Teritorii, aproape de graniţa cu China. Taxiurile sunt ieftine, nu există ambuteiaje (cel puţin noi nu le-am văzut), deşi metropola are peste 7 milioane de oameni. Legăturile pe mare către insule sau Kowloon sunt asigurate de vase moderne sau clasice precum venerabilul Star Ferry care, asemeni tramvaiului, trece de suta de ani. Spre Macao puteţi ajunge într-o oră cu ambarcaţiunile moderne TurboJet, pe noua autostradă suspendată pe mare HK – Macao – Zhuhai sau, în stil mare, în doar un sfert de oră … cu elicopterul. Dealtfel, pentru cei cu punga plină şi amatori de senzaţii tari există tururi cu elicopterul ale oraşului şi împrejurimilor.

Primul lucru pe care trebuie să îl vedeţi după ce aţi ajuns este să luaţi funicularul (din spatele clădirii Bank of China) către Victoria Peak. Indiferent dacă va fi zi sau noapte, panorama oraşului de pe colină vă va opri inima în loc. Nicăieri în lume nu am văzut ceva mai spectaculos. Înarmaţi-vă cu un aparat foto şi rezervaţi-vă o oră pentru delectare. Există în apropiere câteva restaurante cu view care profită din plin de această panoramă. Cea mai bună variantă de cină în oraş, începută înainte de lăsarea întunericului.

Pentru a vizita în amănunt Hong Kong-ul vă recomand 2 săptămâni. Înainte de plecare, încă de acasă, fiecare zi a fost programată, pentru că am reuşit să vedem şi ceva din împrejurimi. O cină romantică la malul mării în satul de pescari din Cheung Chau, un traseu de traversare a insulei Lamma, o incursiune la statuia celui mai mare Buddha de bronz din lume, aflat în mijlocul insulei Lantau, pentru familiile cu copii o zi la noul Disneyland aflat pe aceeaşi Lantau, micile sate pescăreşti din Noile Teritorii sau, de ce nu, o intrare în China prin Shenzen şi Guangzhou. O zi în Macao, nu neapărat prin cazinouri, poate mai degrabă în turnul de 338m înălţime, de unde se poate vedea fiecare colţişor de oraş. Şi în multe alte locuri, Hong Kong este de fapt un arhipelag cu peste 200 de insule.

Păpica este multă şi variată. În zonele comerciale intense ca Tsim Sha Tsui întâlnim restaurante pentru toate gusturile şi toate buzunarele. Încercaţi Hotpot, un fel de mâncare unde veţi fi serviţi cu bucate semipreparate şi un primus, sarcina gătitului fiind a voastră. După gust. De asemenea, comandaţi specialităţi chinezeşti ca Dimsum, Dai Pai Dong (mâncarea servită pe stradă) sau specialităţi cantoneze din vacă, pui sau raţă. Pasionații de fructe de mare vor găsi totdeauna cele mai proaspete produse, alese personal direct din acvariu şi gătite pe loc. Totul este fresh, micile magazine şi tarabagii oferă suplimentar servicii de tăiere, decapitare (am văzut cum executau broaştele), deplumare (jumulirea păsărilor) şi aşa mai departe. Legumele şi fructele sunt de cea mai bună calitate. Există pieţe pe străzile secundare, chiar şi în centru, pieţe volante unde găseşti orice doreşti, produse uscate (unde totul este deshidradat) sau umede (unde totul este viu – de regulă seafood). Vânzătorii au tot timpul câte ceva de făcut, nu stau o clipă locului şi nu te stresează cu invitaţii agasante, drept urmare poţi admira în voie forfota.

Hong Kong reprezintă o permanentă provocare. Călătorul găseşte întotdeauna ceva inedit la fiecare colţişor. Eşti cu ochii în patru nu pentru că ai grijă la hoţi (este unul din cele mai sigure locuri din lume), ci pentru a nu pierde nimic din spectacolul străzii. Se spune că oraşul este în mare parte sub influenţa triadelor, foarte discrete, dar ca turist nu vei fi deranjat nicicum. Şi cum chinezii sunt disperaţi după pariuri, duceţi-vă la hipodrom. Cursele de cai sunt singurele metode legale pentru a paria, altfel va trebui să alegeţi Macao. Iar dacă nu vă pricepeţi, nu aveţi bani sau chef de un pariu, mergeţi măcar pentru atmosferă. Hipodromul din Happy Valley este imens, cu tribunele pline în sezon, care ţine din septembrie până în iunie, în fiecare miercuri. La plecarea în cursă chinezii pariori sunt rezervaţi şi calmi, pe ultima turnantă se animă brusc iar pe ultima sută de metri ajung în pragul nebuniei, se agită şi ţipă disperaţi. Un oftat în cor se aude la final, nu sunt mulţi care câştigă. Iar ca spectator neutru stai şi te amuzi.

La capitolul cumpărături Hong Kong este în top. De la cele mai neînsemnate prostioare care abundă pe străzi şi până la colecţiile vechi de artă expuse în galerii selecte, aici poţi găsi adevărate chilipiruri, dacă ştii unde să cauţi şi să te tocmeşti. Pentru a veni în sprijinul cumpărătorilor, multe magazine afişează în geam semnul distinctiv Quality Tourism Services, administrat de departamentul de turism, ca garanţie a calităţii produselor vândute. Electronicele şi aparatura foto sunt la mare căutare, fiind importate din Japonia fără taxe. Şi pentru că negocierile se pot întinde pe mai mult timp, negustorii pun la dispoziţia clienţilor scaune, oferă ceaiuri sau cafele şi nu rareori se ajunge la  plusarea cu o masă la restaurant. Chiar şi fără toate acestea, preţurile de pornire sunt sub cele din Europa sau chiar SUA, însă vânzătorii sunt unşi cu toate alifiile şi dispun de nenumărate tehnici pentru a vă convinge să cumpăraţi ceva în plus faţă de ce v-aţi propus iniţial.

Sunt atât de multe lucruri de făcut în Hong Kong, atâtea locuri de vizitat. Mergeţi dimineaţa pe promenada Public Pier din Kowloon pentru o relaxare prin Tai Chi, la amiază în golful Causeway pentru o bubuitură straşnică la Noonday Gun, faceţi o incursiune până în bazarul din Stanley Market pentru cele mai bune oferte de cumpărături. Priviţi fereastra dragonului într-o clădire din Repulse Bay, făcută special pentru ca acesta să poată ajunge la apă si a se adăpa (un principiu feng shui). Căutaţi stelele lui Jackie Chan, Jet Li sau John Woo ori pozaţi-vă lângă statuia lui Bruce Lee pe Avenue of Stars, pentru că localnicii sunt pasionaţi de Kung Fu. Plimbaţi-vă cu sampanul sau jonca la asfinţit. Iar seara, pentru a încheia o zi perfectă, la ora 20 fix să fiţi pe promenadă cu faţa spre insulă, admirând giganticul show de muzică, lumini, lasere şi artificii Symphony of Lights, în care 44 dintre cele mai importante clădiri din Hong Kong dau un spectacol de zile mari. Un oraş care străluceşte şi dansează.

Pe 1 iulie 2010 am revenit pentru trei zile în Hong Kong, într-o zi de sărbătoare (sau poate nu) pentru locuitorii săi: se împlineau 13 ani de la retrocedarea către China. La final de 2019 am ajuns pentru a treia oară. În afara unor zgârie nori nou apăruţi, nimic nu s-a schimbat. Același ritm frenetic al străzii, aceeaşi atmosferă. Acelaşi oraş care te cucerește din prima zi şi în fiecare clipă, locul unde simţi cu adevărat că trăieşti. O metropolă care îţi oferă în direct spectacolul vieţii.