Vechiul port al comercianților – Hội An
Cu o istorie de mai bine de 2000 de ani, micuțul orășel Hội An își trăiește azi doar o parte din gloria de altădată. Fosta capitală comercială a regatului Chăm Pa asigura schimburile de mărfuri (în special mirodenii) din zona Asiei de Sud Est, într-o perioadă în care negoțul punea primele temelii în dezvoltarea întregii zone centrale a Vietnamului.
Influențele chinezești și japoneze se văd și azi în arhitectura caselor din lemn, majoritatea declarate monumente istorice. Nu e de mirare că Hội An, odinioară un fost mare port, a fost inclus în patrimoniul mondial UNESCO, în ciuda faptului că în imediata sa vecinătate se dezvoltă vertiginos o nouă metropolă, pe modelul pur modernist al vecinilor chinezi: Da Nang.
Cu mult timp în urmă, între secolele VII – X, triburile Cham controlau comerțul cu mirodenii din Asia de Sud-Est, îndeosebi la gurile de vărsare ale râului Thu Bồn în Marea Chinei de Sud. De-a lungul vremii, întreaga zonă centrală a Vietnamului a înflorit, atrăgând din ce în ce mai multe nații de comercianți, veniți aici din toate colțurile lumii: chinezi, portughezi, indieni, chiar și olandezi sau japonezi. Mai mult, influențele noilor locuitori nu au întârziat să apară în timp – simbolul orașului este azi celebrul Pod Japonez, atât de bine înrădăcinat în memoria vietnamezilor încât apare pe bancnota de 20.000 Dong (aproximativ 0,83 eurocenti). Pentru accesul în zona orașului vechi va trebui să plătiți de șase ori mai mult, o taxă percepută de autorități pentru conservarea patrimoniului. Avantajul îl constituie faptul că sunt incluse 5 intrări în clădiri istorice precum muzee, case vechi sau diverse alte atracții turistice, cum ar fi podul amintit mai sus.
Trebuie precizat că în Hội An se poate ajunge din marile orașe (Hanoi sau Ho Chi Minh), atât cu avionul cât și cu trenul. În perioadele de taifun (noi am reușit să fentăm unul la limită, chiar cu o zi-două înainte) este indicat să nu alegeți trenul, din cauza numeroaselor inundații care pot afecta întreaga structură feroviară a țării. Cursele interne sunt destul de avantajoase ca preț iar condițiile de zbor cu Vietnam Airlines (compania aeriană de stat) sunt la nivel ridicat – o oră din Hanoi cu Airbus A330, masa asigurată și personal TV screen. Ajunși în Da Nang, veți fi impresionați de mărimea aeroportului și mai ales a metropolei în ascensiune, ce se dorește o viitoare stațiune de lux la malul mării. Dovada incontestabilă o reprezintă nenumăratele lanțuri hoteliere internaționale care și-au deschis aici șantier lângă șantier, într-o frenezie tipic chinezească. Dar pe noi nu ne-a interest Da Nang. Important a fost transferul cu taxiul către Hội An (aproximativ 20 euro), împărțit frățește cu două doamne britanice, aflate ca și noi pe buget limitat.
Cazările sunt decente, ieftine (hostel la 14 euro/noapte, situat central, cu toaletă în cameră și mic dejun inclus … destul de frugal). Odată porniți în explorarea vechiului port, veți păși într-o lume cu totul diferită de haosul urban al marilor orașe vietnameze. Câteva ore pe zi este interzis accesul vehiculelor motorizate în aria protejată, astfel încât vă puteți bucura în tihnă de pitorescul străzilor, deranjați doar de clinchetul ricșelor, mereu în căutare de mușterii. O încrengătură de străzi înguste formează orașul vechi, cu case din lemn, colorate în galben-portocaliu, excelent păstrate, majoritatea datând de pe vremea dinastiilor Nguyễn, care au asigurat conservarea acestui oraș vreme de peste 200 de ani, până în zilele noastre, în ciuda tuturor schimbărilor istorice și nenorocirilor care s-au abătut în tot acest timp asupra Vietnamului.
Localnicii sunt comunicativi și dornici de socializare … dar și de câștig. Vânzătorii ambulanți te îmbie cu fructe proaspete și n-ar zice nu dacă pentru câteva zeci de mii de dongi negociați (să zicem cam la un euro, inflația e mare) îți împrumută coșurile și pălăria pentru o fotografie autentică … made in Vietnam! Magazinele sunt multe, foarte cochete (la nivel european, în totală contradicție cu haosul din marile orașe) iar prețurile sunt negociate. Piața de noapte de pe malul opus poate fi un moment de shopping atractiv, iar dacă reușiți la final să scăpați de insistenții vânzători de lampioane, puteți face o tură de oraș “by night on boat” … nu trebuie să-i căutați pe barcagii, vă găsesc ei imediat.
Hội An era capitala comercială, însă cea spirituală era la My Son, aflată la doar câțiva kilometri în inima junglei vietnameze. Dacă thailandezii au templul de la Ayutthaya, birmanezii pe cel de la Bagan, cambodgienii pe cel de la Angkor Wat iar indonezienii pe cel de la Borobudur, vietnamezii sunt și ei în rândul siturilor arheologice cu sanctuarul de la My Son. Construit de-a lungul unui mileniu (între secolele IV – XIV), templul a servit ca centru spiritual al regilor Chăm Pa, dedicat zeului Shiva. Pierdut ulterior în negura istoriei, a fost redescoperit de francezi în secolul al XIX-lea și a servit drept fortăreață trupelor de rezistență Viet Cong, motiv pentru care cea mai mare parte a fost distrusă … de bombardamentele americanilor. O excursie de o zi la My Son poate fi cumpărată de la recepția hostelului, pentru 8 euro/persoană, în care intră transportul cu autocarul la dus și un prânz cu o băutură pe vapor la întoarcere.
Pitorescul micului Hội An este umbrit de numeroasele inundații care se revarsă an de an peste casele vechi, ce creează o adevărată Veneție vietnameză. Am plecat la fix de aici. După noi, potopul – în ultima seară, am fost pe o stradă unde am luat cina la un mic restaurant, afară, lângă canal. O oră mai târziu, strada era complet inundată iar în mai puțin de două zile orașul era sub ape. Dar pentru locuitorii din Hội An, inundațiile masive sunt deja o rutină zilnică …
Dincolo de modernismul care pare să acapareze chiar și un stat comunist precum Vietnam, există locuri ce rămân țintuite în timp. Un astfel de loc este Hội An. Vechiul port al comercianților de odinioară continuă să atragă chiar prin simplitatea sa … o simplitate ce pierde tot mai mult teren în vastul și indestructibilul continent asiatic.
