Foto flash – Răsărit în Himalaya
Biletul de avion – a fost ceva. Cazare, viză, ghizi – altă distracţie. Pentru toate există cardul cel minunat. Să ajungi acolo şi să prinzi răsăritul peste cei mai înalţi munţi din lume … de nepreţuit. Cât adevăr în acea reclamă!
Puține sunt momentele în care simți că trăiești cu adevărat. Ce poate fi mai emoționant decât un apus sau un răsărit? Când pașii te îndrumă acolo unde majoritatea doar visează să ajungă vreodată, te simți cu adevărat norocos. Iar seara aceea de pomină nu o vom uita nicicând. Atunci am privit vrăjiți ultimele raze de soare ce scăldau vârfurile înzăpezite. Eram în direct cu spectacolul naturii, admirând apusul peste lanțul himalayan. Dar asta nu a fost tot.
Nagarkot, Nepal. Ora 5 dimineața. Un grup de 28 de turiști împreună cu ghizii și alte neamuri de călători stau în liniște, cu aparatura pregătită pe trepiede. Toate sunt îndreptate spre est, de unde se profilează prin semiîntuneric, de la stânga la dreapta, o mulțime de creste argintii. Sunt giganții himalayeni. Chiar dacă în prim plan nu avem niciun optmiar, tot giganți sunt. Cel mai înalt dintre ei, Chomolungma, Sagarmatha sau Everest, stă ascuns în spatele confraților din linia întâi. Împreună formează o panoramă incredibilă. Dome Blanc (6830m), Dorje Lakpa (6988m), Limpo Ghyang (7083m), Gan Chempo (6387m), Langtang Lirung (7226m) și mulți alții ni se desfășoară în fața ochilor ca niște uriași aflați pe o scenă imensă. La ora 5.30 se ridică cortina. Răsărit în Himalaya, actul 1.
Printre sunete monosilabice gen “wow!”, “cool!” sau “mooooaaaa!!!” nu se mai aude decât țăcănitul sacadat al aparatelor foto care trag în rafală cadru după cadru în direcția muntelui. Pe terasele tuturor hotelurilor din jur, mulțimile de gură cască fac același lucru. În acea dimineață, Nagarkotul nu a dormit. Spectacolul de matineu a fost incredibil. Și am avut bilete în primul rând! 🙂
Brr, Ticusorule, mi s-a facut pielea de gaina :-))