Foto flash – Alertă în Hyde Park
Le întâlneşti la tot pasul, iar dacă ai avut senzaţia că ţi-a trecut ceva pe lângă picior, ai fi convins că a fost un şobolan uriaş. Dar nu e cazul de panică, alarma e falsă. În Hyde Park din Londra mişună veveriţele. Simpatice şi pline de viaţă, toată ziua fac ce ştiu mai bine – aleargă după mâncare.
Aceşti şobolani cu coadă stufoasă nu sunt mititei, aş spune chiar că sunt bine hrăniţi. Spre deosebire de veveriţele de la noi, cele londoneze au talia mai înaltă şi blana cenuşie, deschisă la culoare. Cele mai multe pot fi întâlnite în parcul Orangeriei de lângă apartamentele regale din Kensington Palace. Dacă sunteţi prin zonă, ar fi bine să aveţi în dotare ceva de ronţăială, pentru că veţi fi părtaşi la un spectacol pe cinste. În fiecare dimineaţă îmi burduşeam buzunarele cu alune, golind bolul la micul dejun de la hotel. Veveriţele vin şi se servesc direct din mână, alegând tacticoase marfa cea mai proaspătă. Dacă nu oferiţi calitate, veţi rămâne cu mâna întinsă şi tot ce veţi primi va fi un stânga-împrejur şi o coadă ridicată ostentativ.
Aşadar, reţineţi – Londra, Hyde Park, Orangerie, alune. Şi veţi fi prietenul cel mai bun al veveriţelor.
Pare cam fioroasa in ultima poza. 🙂 Le-am vazut si eu in St. James's Park. Nu am avut nuci sau alune, asa ca nu ne-am imprietenit prea tare. 🙂
Eu am avut parte de una care mi s-a urcat pe picior. Si nu aveam alune, ci un aparat foto care o fascina. 😀
…cu vreo patru-cinci ani în urmă ciocneam două nuci în parcul cel plin de brazi înalți din Vatra Dornei chemând-o, plin de speranță, pe Mariana. Poposeam pentru prima oară acolo, împreună cu un coleg experimentat în ale socializării veverițești, care știa stimulii adecvați: zgomotul nucilor care se ciocnesc și imperativul “Marianaaaa!” Nu mai am poza, din păcate. Mariana a coborât fără ezitare din brad, a urcat pe piciorul meu și a ajuns la nuca pe care i-o ofeream, ținând-o strâns între degetul mare și arătător. N-am vrut să-i fac viața ușoară și am strâns nuca cât am putut. Mariana n-a ezitat și mi-a compostat, intrigată, arătătorul. Avea dreptate, nu jucam cinstit…
bubumaia, tocmai ți-am trimis pe mail poza în care o hrăneam pe Mariana acum câțiva ani. Când eram mic, la 5 ani, mergeam cu bunicii la Vatra Dornei, ei se duceau la băi, eu îi așteptam în parc, hrănind Marianele, care erau mult mai multe la acea vreme.