Flamenco show în Malaga
Pasional şi antrenant, flamenco este dansul exuberanţei și a poftei de viaţă. Ascultă-l şi vei fi pierdut în ritmul castanietelor şi al pașilor fierbinţi ai focoasei gitana. Şi unde altundeva poate fi cel mai bine gustat decât în locul naşterii sale, în însorita Andalucie?
Flamenco, inegalabilul stil de dans face parte de secole din cultura și modul de viață al spaniolilor petrecăreți. Alături de tangoul argentinian, flamenco și-a câștigat notoritatea în lume datorită ritmului său inconfundabil. În acordurile sprintene ale unei guitarra ce prinde viață în mâinile unui artist desăvârșit, acompaniat de un altul ce ține ritmul prin bătăi sacadate și își cântă pasiunea cu inflexiuni incredibile ale vocii, flamenco cucerește publicul de la primele acorduri. Iar când alături de cei doi se desfășoară o dansatoare zveltă, cu rochia roșie ca focul și ochi pătrunzători, spectacolul este total. Cum ai putea să-i reziști? Te lași prins în vârtejul amețitor și-ți vine să rupi podeaua la rândul tău.
Originile dansului flamenco vin bineînțeles din sudul Spaniei, din provincia Andalucia. Este o formă de artă ce implică simultan atât chitara cât și vocea și dansul. A apărut prin secolul 16 în rândurile celor oprimați, care își cântau durerea prin muzică. Astfel, flamenco a intrat rapid în cultura tradițională a țiganilor, maurilor, arabilor și evreilor ce conviețuiau alături de indigeni. Treptat, aceste acorduri (numite cante gitano) s-au contopit cu muzica folk andaluză, dând naștere unui stil ce se apropie cu cel al flamenco-ului de azi. În secolul 18 se formează deja grupuri de artiști profesioniști, iar un secol mai târziu apar primele spectacole în locuri publice, odată cu apariția așa ziselor Cafe Cantante. Prima cafenea a luat ființă în Sevilla. Dacă la început nu erau prea mult băgate în seamă, ulterior au avut un succes enorm. Audiența era formată din public reprezentând toate clasele sociale. În timp, flamenco a trecut granițele provinciei, ajungând până în Madrid, apoi în întreaga Spanie și chiar peste granițe. Azi este un dans apreciat pe toate meridianele și se învață în școli răspândite în cele mai neobișnuite colțuri ale planetei. Japonia are, spre exemplu, mai multe școli de flamenco decât Spania. Există aproximativ 50 de tipuri de flamenco (numite Palos), în funcție de ritmul imprimat melodiei. Ele pot fi cântate cu sau fără chitară, cu sau fără solist, cu sau fără dansator, atât timp cât mesajul ajunge la inima ascultătorului. Aceste Palos pot fi clasificate în cante grande, cante chico sau cante intermedio. Chitara este totuși un instrument esențial în flamenco, de aceea majoritatea melodiilor o au în prim plan, chiar dacă sufletul interpretării este dat de cantaores, adică de soliștii vocali.
Așa cum scriam în intro, cel mai bun loc de a experimenta un spectacol de flamenco este în locul unde s-a născut, adică în sudul Spaniei. Primul contact live cu flamenco a fost cu 5 ani în urmă în Sevilla, în localul numit La Carboneria, o recomandare excelentă venită de la un prieten umblat. Atunci, dansatoarea era o balaoacheșă durdulie care servea și la bar. În general, în marile orașe din Andalucia ofertele de spectacole abundă, din păcate taxele de intrare sunt destul de piperate. Cea mai bună variantă pe care am experimentat-o și în Malaga este de a căuta o Cafe Cantante, unde pentru câțiva euro poți trage ore în șir de o cerveza rece, participând și trăind la maxim emoțiile unui spectacol de flamenco (ce-i drept, la scară mai mică).
Atenție, însă! Sunt cârciumi care oferă mici reprezentații dar care taxează mușteriul punând în nota de plată, uneori destul de consistentă, câțiva euro în plus, ca onorariu pentru artiști. Pentru cei cu dare de mână acest lucru nu e neapărat deranjant, însă pentru călătorii cu buget redus poate fi, așa că există și variante mai convenabile. Noi am descoperit în Malaga un local mic și înghesuit pe Calle Santa Maria (aproape de Malaga Catedral). Încăperea, nu mai mare decât o sufragerie de bloc (din care jumătate era ocupată de bar), era goală la ora la care am ajuns pentru a face rezervare. Nu e cu rezervare, ne-a spus o spanioloaică, vii când vrei și stai pe unde apuci, nu e cu loc. Prevăzători, am ajuns cu un sfert de oră înainte de ora programată pentru începere. Ne gândeam că există o altă încăpere unde se va desfășura spectacolul iar până atunci stăm într-un fel de anticameră, care dealtfel era plină ochi. Nicio scenă nicăieri.
Nici nu era nevoie. Acolo era toată cârciuma. La ora fixată au apărut de pe stradă doi gitanes impunători. După câteva acorduri de încălzire, înconjurați de publicul primitor doar cât să aibă loc de întins chitara, cei doi s-au pus pe o cântare de zile mari. Comparativ cu showul piperat din ziua anterioară de la un restaurant, seara de la Cafe Cantante a fost incredibilă. Am constatat că flamenco sună extraordinar de bine și fără țiganca dansatoare, deși mai mult ca sigur că nu ne-ar fi deranjat. În public nu erau doar spanioli și români. Englezii sunt clienții preferați ai barurilor andaluze. Am intrat în vorbă cu o pereche din Manchester. Vin regulat în Spania și le place. De ce? Pentru că e soare iar berea e ieftină.
-
- Flamenco show în Malaga
-
- Un fel de dor și jale cu inflexiuni maneliste
-
- Dacă ai chef, te ridici de la masă și dansezi cot la cot cu gitana.
-
- Cei doi gitanes
-
- Cafe Cantante pe Calle Santa Maria
Printre două serii de tapas și cervesas am constatat că barmanul este român. În Malaga există o comunitate măricică de conaționali. Barmanul nostru era mulțumit, după ani de stat în Spania, considera că acolo este casa lui. Și cum se spune că după bere vinul e plăcere, am primit la final din partea casei un Malaga Dulce, să ne amintească de acea seară de flamenco. Dacă vă nimeriți și voi prin zonă, nu plecați fără să intrați într-o Cafe Cantante. O cerveza și un flamenco e tot ce vă trebuie pentru o seară reușită.
