Datina Junilor pare că îşi are rădăcina în vechile ritualuri dacice, unele dintre ele pierzându-se treptat în timp. Bătrânii încă îşi aduc aminte de ziua de Rusalii în care tot şcheianul îşi încărca în căruţă familia şi alte lucruri şi pornea către muntele Postăvarul. Localnicii erau chemaţi de vătaf (persoana cu cel mai înalt rang din rândul Junilor), care bătea din poartă-n poartă cu şarpele mai sus amintit. Ajunşi pe munte, oamenii primeau soarele de dimineaţă aruncând către el cu ce le venea la îndemână, ca nu cumva acesta să fie răpit de vârcolaci. Azi, acest ritual nu se mai practică, însă an de an o procesiune de amploare are loc pe străzile din Şchei. Junii, organizaţi în grupuri sau societăţi (Junii Tineri, Junii Bătrâni, Junii Naţionali Albi, Junii Curcani, Junii Roşiori, Junii Dorobanţi, Junii Braşovecheni şi în final Juniţele) se strâng şi defilează, îmbrăcaţi în portul popular, adunându-se laolaltă în Piaţa Unirii, acolo unde începe sărbătoarea. Trebuie spus că organizarea este impecabilă. Grupul are o ierarhie bine stabilită – “vătaful este personajul cel mai important, fiind temut de toţi, respectat şi ales din rândul celor mai buni juni prin vot … Are toate atributele de conducător” (Prof.Vasile Oltean, Junii din Şcheii Braşovului). Urmează, în ordinea rangului, armaşii (armaşul mare, armaşul mic), sutaşul, stegarul şi surlaşul, fiecare cu rolul său – armaşii sunt locţiitori ai vătafului şi, la fel ca acesta, posedă buzdugane, dar mai mici; stegarul are în grijă steagul grupului (pe care este prezent de obicei chipul lui Mihai Viteazu pe o parte şi unul din juni pe cealaltă); sutaşul are grijă de finanţe iar surlaşul cheamă oamenii la ieşirea cu surla, un alt obicei străvechi.